Depresia – a doua cea mai gravă boală a secolului
Părintele profesor universitar doctor Ioan Teșu de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae”, Iași, a avertizat la cea mai recentă întâlnire Hristocentric faptul că depresia este a doua cea mai gravă boală a secolului. Tocmai de aceea este nevoie de o împreună lucrare. E nevoie ca medicii, psihologii și duhovnicii, respectându-și competențele și cunoașterea, să aducă mai multă lumină în sufletele celor care se află în impas.
„Vremurile în care trăim și vremurile spre care ne îndreptăm sunt vremuri ale dialogului. Se vorbește foarte mult despre inter, despre transdisciplinaritate, despre o viziune care să le integreze pe toate către o viziune globală. Și eu cred că, după decenii în care poate alții au construit pentru noi sau între noi ziduri care să ne despartă, atunci când este vorba despre sufletul omenesc – parcă tot mai zbuciumat – este nevoie ca noi, în prezent și în viitor, să construim niște puncte sau niște poduri de legătură care să ne unească pe toți, în funcție de preocuparea fiecăruia dintre noi. (...)
Așa cum demonstrează nu doar cunoștințele noastre de duhovnici sau de preoți, dar așa cum arată sursele medicale de maximă autoritate, depresia deja a devenit a doua boală pe planetă. Omul de astăzi trăiește foarte multe anxietăți, foarte multe fobii, foarte multe temeri. Poate că tocmai din cauza îndepărtării de izvoarele autentice ale vieții sale. Dacă vrem să mai adăugăm puțin și impactul pe care tehnologia digitală și inteligența artificială îl au asupra omului, ca întreg – asupra minții, asupra sufletului, asupra inimii sale –, atunci, parcă lucrurile se complică și mai mult. Convingerea mea este că, într-o astfel de situație, în astfel de circumstanțe, este nevoie ca fiecare dintre noi, recunoscându-ne și respectându-ne competența noastră, cunoașterea, să încercăm din perspectiva noastră, cu speranța că vom găsi o viziune globală, să ajutăm sufletul să iasă din impas. Impas în care s-ar părea că se află din cauza unei filosofii de viață ușor eronate, care pune mai mult preț pe partea materială decât pe partea spirituală, pe partea pragmatică, decât pe cea sufletească.”
