Părintele Răzvan Ionescu – despre om, din punct de vedere teologic

„Rămân, ca om, o taină ireductibilă. Care nu îmi îngăduie să mă tatonez cu înțelegerea doar la nivel psihologic. Mă ajută, dar nu-mi este suficient. Numai Duhul Sfânt îmi poate revela lăuntric cine sunt, în fibra ființei mele, lăsând să se intuiască în mine adânc de conştiință care nu bănuiam că sunt. Tot El îmi poate salva, prin înnobilarea trăirii, întâlnirea cu aproapele. De la inimă la inimă, întru Adevăr. De fapt, întru El îmi întâlnesc cel mai bine propria inimă pe care să o trăiesc plenar, viu, depăşind eul funcțional, superficial, cu care traversez zilele sub imperativul treburilor şi necesităților. Acesta din urmă, eu al valurilor de suprafață, ascunde în fapt eul adâncului din mine despre care vorbea psalmistul atunci când spunea: pus-ai în noi adâncuri...”