Conferința „Terapia sufletului” – ce s-a discutat la întâlnirea de la Iași a Părintelui Efrem Vatopedinul cu psihologii
Psihologi, psihoterapeuți, psihiatri, neurologi, medici, profesori universitari din întreaga țară s-au întâlnit la sfârșitul săptămânii trecute, la Iași, cu Părintele Stareț Efrem Vatopedinul. „Terapia sufletului” s-a intitulat conferința la care au participat și la fel se numește și cartea care a fost lansată și care cuprinde sinaxele organizate de Starețul Efrem cu specialiștii. În acest context de bucurie, de emoție și de împreună lucrare, pe 9 noiembrie, în ziua Sfântului Nectarie, a fost prezentat oficial și site-ul proiectului-pilot Hristocentric (https://hristocentric.ro/).
În cadrul conferinței s-a pus accentul, ca de fiecare dată, pe faptul că Biserica – teologii, în general și, mai ales, duhovnicii – trebuie să dea atenție psihologilor, să dialogheze cu ei, să aibă grijă de ei. Din păcate, unii dintre specialiști nu acceptă prezența sufletului în om. Iar omul nu e doar trupesc, ci și duhovnicesc. Este o ființă psihosomatică – trup și suflet. „Dacă trupul e bolnav, sufletul poate fi vesel. Dar dacă sufletul se îmbolnăvește, trupul se îmbolnăvește și el. Nu există boală a sufletului care să nu se vadă și în trup – căci trupul se îmbolnăvește din pricina păcatelor și a patimilor”, a atras atenția Părintele Efrem.
Prin natura meseriei sale, psihologul primește foarte multe gânduri triste de la fiecare pacient. El face un fel de spovedanie generală. Deci e bine să-l vadă pe cel din fața lui în chip sănătos, corect. „Psihologul trebuie să priceapă că se întâlnește cu un om care are trup și suflet și să țină cont de aceste aspecte în cadrul ședinței. În Sfântul Munte am întâlnit oameni care ne vedeau cum eram pe dinăuntru. De aceea, trebuie ca psihologul corect să poată să îl insufle pe cel aflat în fața lui, iar asta nu se poate face doar studiind și citind cărți – unele moderne, care te încurcă în haos. Cei care merg să studieze Psihologia cred că își vor rezolva propriile probleme de natură psihologică. Dar Psihologia de orientare europeană e, în esență, o filosofie care conduce pe om într-o fundătură. Omul nu dobândește mângâiere dacă nu intră în părtășie cu Cel Care este nezidit. De aceea, psihologul trebuie să aibă el, personal, experiența împărtășirii cu Cel nezidit”, a mai spus Starețul Mănăstirii Vatoped.
Spovedania e în legătură cu Hristos. La psiholog, întâlnirea cu pacientul e un fapt antropologic care îl are în centru pe om. „Dar noi suntem aici într-o țară ortodoxă, iar psihologul e bine să nu uite vreodată că acel om care e în fața lui este mădular al Bisericii Ortodoxe. Poate fi necredincios, nepracticat, neobișnuit cu cele ale credinței – dar e botezat în numele Sfintei Treimi și așa trebuie să-l percepem. Prin urmare, trebuie ca el, psihologul, să aibă experiența comuniunii cu Harul Duhului Sfânt”, a spus Părintele Efrem.
Apoi, a oferit un exemplu concret de lucrare a Harului, de conștientizare și de schimbare a unui psiholog. „Acesta mi-a povestit că era nepăsător, până la ateu. Era din Cipru, dar studia în Anglia. Și l-au sunat niște rude, să-l roage să le însoțească la mănăstire, la Essex, pe vremea în care trăia încă Sfântul Sofronie. L-au găsit acolo, plimbându-se singur, l-au salutat toți și tânărul viitor psiholog i-a dat mâna. Rudele erau încântate de întâlnire, el era nepăsător, dar pe el îl privea insistent și i-a zis: «Domnul, copilul meu, să te binecuvânteze». Tânărul a început să plângă fără să se poată controla, a simțit o înflăcărare în inima lui și a început să se roage. Iar plânsul se tot întețea. Acest Sfânt Sofronie era un om care se împărtășea din Ceea ce este nezidit. Cu o simplă binecuvântare și cu puțină atenție, tânărul s-a schimbat lăuntric. Putem spune că Sfântul Sofronie i-a făcut ca o intervenție chirurgicală.”
La rândul său, Arhimandritul Efrem a mărturisit că, în tinerețe, când era portar al Mănăstirii, avea binecuvântarea de a vorbi cu cei care veneau la mănăstire și la Sfântul Paisie Aghioritul – dar parcă vorbea cu zidurile. Uneori, și două ore. Iar după 5 minute petrecute cu Sfântul Paisie, oamenii se întorceau diferiți, puși pe gânduri, în pocăință, hotărâți să își schimbe felul de viață. „Nu vă opriți din a săvârși lucrarea dumneavoastră, ci conștientizați! Lucrați împreună cu Harul Duhului Sfânt, rugați-vă, duceți o viață duhovnicească. Trebuie să izbutiți, ca terapeuți, tămăduirea sufletului vostru. Noi, încadrându-ne în chip sănătos în Biserică, ne supunem propriei terapii și putem tămădui oamenii care ne cer spijinul. Tămăduiesc, tămăduindu-mă încontinuu – doar așa putem să-l vedem pe celălalt om în chip corect și putem participa la tămăduirea lui”, a încurajat Starețul Efrem.
Apoi, a cedat cuvântul Prof. Univ. Dr. Adrian Opre, decan al Facultății de Psihologie și Științele Educației de la Universitatea „Babeș Bolyai” din Cluj-Napoca. Acesta a vorbit despre credibilitatea pe care Părintele Stareț Efrem Vatopedinul o are în fața colegilor specialiști din toată latura psihologiei și medicinei și despre importanța implicării Părintelui într-o lume în care avem nevoie de valori morale și de mari duhovnici. Apoi, a accentuat utilitatea sinaxelor cu Starețul Efrem – întâlniri și discuții valoroase care au fost adunate, până în prezent, în cartea „Terapia sufletului”. În plus, a salutat crearea site-ului Hristocentric, interfață a proiectului-pilot din a cărui board face parte. „E o invitație adresată nouă, psihologi și medici, la conștientizare.
Conștientizarea bolii, a suferinței, a păcatului înseamnă condiția esențială a vindecării – chiar înaintea încrederii în terapeut sau în duhovnic. Terapia cuvântului ne duce doar până la poarta Raiului – dar, de intrat, putem intra doar prin Sfintele Taine. Prin urmare, lansez invitația către colegi: să ne lăsăm deoparte demonii autosuficienței și să răspundem invitației pe care ne-o adresează părintele Efrem”, a spus Prof. Univ. Dr. Adrian Opre, psiholog.
La final, un alt membru fondator al comunității Hristocentric a luat cuvântul, Părintele Răzvan Ionescu, prodecan al Centrului Ortodox de Studii și Cercetări „Dumitru Stăniloae” din Paris și coordonator al Direcției „Teologie ortodoxă și știință”, preot paroh al parohiei ortodoxe române „Sfânta Parascheva și Sfânta Genoveva” din Paris: „Ceea ce se întâmplă în seara aceasta este o ofertă foarte nobilă de a deschide un orizont mai larg atât pentru cei care practică neuroștiințele, cât și pentru cei care se preocupă de suferința oamenilor și pot conlucra cu cei din aceste profesii, având în vedere mai buna ajutorare a omului suferind. E esențial să înțelegem că lucrarea Harului dă posibilități de înțelegere a sufletului omenesc cel puțin complementare științei, dacă nu chiar inspiratoare și deschizătoare de posibilități noi. În felul acesta, suntem mai în adevăr și în exercițiul științei și în viața noastră creștină. Putem vorbi de o multidisciplinaritate, de o interdisciplinartitate. Aș spune că, în domeniul antropologiei aplicate, această colaborare este un adevărat foc de artificii. Și am reținut din sinaxele acestea că psihologul sau psihoterapeutul împlinit ar fi un om care trebuie să se bucure de harismele duhovnicești și care ar putea trăi meseria aceasta ca pe o stare de Har”.
În scurta sesiune de întrebări, cei din sală au vrut să știe după cine ne ghidăm, dacă psihologul spune ceva, iar duhovnicul altceva, dar și cum să se facă relaționarea cu pacienții care, din start, refuză calea duhovnicească. Răspunzând întrebărilor, Părintele Stareț Efrem Vatopedinul a încurajat și a întărit în credință participanții: „Greșeli se pot face și de o parte, și de alta – de aceea trebuie să existe o colaborare între psihologi și duhovnici, care va aduce rezultate foarte bune pentru pacient, pentru fiecare suflet aflat în căutări. Este nevoie de discernământ și de a nu-i respinge pe oameni, e nevoie de delicatețe și de timp. La un moment dat, Sfântul Paisie a ascultat 11 ore încontinuu un tânăr, ca să-l odihnească sufletește. Cea mai mare dintre virtuți este discernământul, dreapta socoteală. Căci, așa cum spuneau vechii greci, binele nu este bine dacă nu se săvârșește bine”.
