Hristocentric, o comunitate a celor preocupați de vindecarea suferinței sufletești – în dialog cu Prof. Univ. Dr. Adrian Opre
Interviu cu Prof. Univ. Dr. Adrian Opre, decan al Facultății de Psihologie și Științe ale Educației la Universitatea „Babeș Bolyai” din Cluj-Napoca, unul dintre membrii fondatori ai proiectului Hristocentric.
– Ați fost numit de către Părintele Stareț Efrem Vatopedinul în fruntea proiectului Hristocentric. Cum ați primit această responsabilitate?
Ca pe o îndatorire creștinească. În fapt, referindu-mă la responsabilitate, personal, consider că proiectul Hristocentric reprezintă o asumare matură, personală și colectivă, deopotrivă, din partea tuturor celor implicați în calitate de inițiatori și coordonatori. De ce afirm acest lucru? Deoarece sunt convins că toți cei care ne-am asumat proiectul ne-am simțit onorați de invitația adresată de către Părintele Stareț. Este o cinste deosebită și o mare bucurie pentru noi să facilităm punerea în practică a îndemnurilor transmise în mod repetat de către Părintele Stareț Efrem în cadrul Sinaxelor dedicate nouă, psihologilor și medicilor.
– Ce presupune, efectiv, acest proiect?
Proiectul Hristocentric își propune o fundamentare atentă și riguroasă a unei împreună lucrări dintre psihologi consilieri, psihoterapeuți, medici psihiatri, neurologi și preoți duhovnici. În fapt, ne dorim constituirea unei comunități a celor preocupați de suferința sufletească, o comunitate care să-L aibă în centrul său pe Hristos. Hristocentric este un proiect-pilot al cărui obiectiv central îl reprezintă derularea unor activități care urmăresc să întemeieze constituirea unei asociații profesionale. Aceasta va reuni psihologi – consilieri și psihoterapeuți –, medici psihiatri și neurologi care sunt dispuși, dar și motivați să integreze principiile și rânduiala creștin-ortodoxă în practica lor de consiliere și psihoterapie.
Eligibili pentru această comunitate sunt psihologii consilieri și psihoterapeuți, respectiv medicii psihiatri și neurologi care au următoarele particularități comune: manifestă o deschidere sinceră față de Biserica creștin-ortodoxă și practicile ei sanogene, participă activ la viața religioasă, operează cu interpretări ale sănătății și bolii fundamentate pe antropologia creștină și sunt conștienți de utilitatea conlucrării între specialiștii în sănătate mentală și preoții duhovnici.
– În prezent, psihologii din România nu prea vorbesc despre apartenența lor religioasă. De ce se feresc?
Există mai multe motive, dar câteva dintre ele sunt mai evidente. În primul rând, majoritatea specialiștilor sunt formați în instituții educaționale laice, secularizate. Apoi, cele mai multe paradigme, perspective psihologice contemporane sunt fundamentate de modele antropologice oarecum independente de antropologia creștină. Există, de asemenea, unele prejudecăți referitoare la disjuncția psihologie-religie, din cauza unor înțelegeri eronate. Ca atare, mulți dintre psihologi sunt reticenți în a-și declara apartenența religioasă și confesională sau, dacă o declară, arareori fac relaționări între cunoștințele lor psihologice și cele ce pot fi extrase din scrieri religioase.
– De ce considerați că este importantă teologia în domeniul de activitate al psihoterapeutului?
Deoarece tot mai frecvent psihologii psihoterapeuți oferă servicii de consiliere și psihoterapie unor persoane religioase, practicante. Aceștia, în mod firesc, reclamă interpretări și intervenții psihologice consonante cu credințele lor religioase. O abordare psihologică contrară principiilor moral religioase ale acestor persoane poate avea efecte nedorite, deoarece creează disonanțe cognitive și, implicit, disconfort psihic. Prin urmare, pot conduce la atitudini reticente sau chiar la respingeri ale serviciului psihologic. În schimb, o abordare psihologică consonantă cu principiile religioase ale celor care se confruntă cu suferințe psihice poate augmenta beneficiile intervenției terapeutice.
– Totuși, la nivel universitar, sunt destul de stigmatizați psihologii creștin practicanți. Cum vedeți posibilă schimbarea acestei mentalități în facultățile de profil – în formarea tinerilor psihologi și a psihoterapeuților?
Prezența sau absența unei asemenea stigmatizări este dependentă de profilul și atitudinile corpului didactic și de cercetare din instituțiile universitare. Membrii acestora pot avea sau nu o deschidere față de principiile religioase. În universitățile vestice, secularizarea și stigmatizarea sunt sensibil mai accentuate. De altfel, ei au o istorie mult mai lungă decât noi în ceea ce privește separarea științei de religie. Dacă ne referim doar la spațiul autohton, atunci eu cred că această stigmatizare poate fi diminuată și chiar eliminată prin raportări explicite la religie și la beneficiile ei exprimate neechivoc de către psihologii universitari care au conștientizat aceste lucruri. Credibilitatea lor în fața colegilor și, mai cu seamă, în fața studenților este, adesea, superioară mesajului venit de la reprezentanții Bisericii.
– Cum credeți că veți reuși, prin intermediul proiectului Hristocentric, să aduceți puțină înțelegere și împreună lucrare a celor care activează în domeniile Psihologie și Teologie?
Pe mai multe căi. De exemplu, prin datele pe care le vom colecta în urma analizei de nevoi: date calitative extrase de la un cerc restrâns de experți în sănătate mentală și date cantitative extrase, preliminar, de la un eșantion reprezentativ al potențialilor membri. Apoi, prin referiri la rezultatele unor cercetări anterioare privind beneficiile conlucrării dintre specialiștii în sănătate mentală și preoții duhovnici. Nu mai puțin important, prin colectarea și mediatizarea unor mărturii de la cei care aplică această împreună lucrare, adică de la cei care colaborează deja în diade psihologi-preoți.
– Spuneți-ne prin ce v-a impresionat cel mai mult, pe plan personal și profesional, întâlnirea cu Părintele Efrem, Starețul Mănăstirii Vatoped din Muntele Athos.
M-a impresionat prin căldura întâmpinării și a dialogului purtat cu noi. Efectiv, îl simți ca pe un prieten apropiat dar, mai cu seamă, ca pe un părinte înțelegător și suportiv. M-a impresionat prin naturalețea sa, prin autenticitatea sa cuceritoare, prin deschiderea extraordinară, sinceră și credibilă pe care ne-a dovedit-o, dar și prin profunzimea pătrunderii în problematica conlucrării dintre psihologi și preoți.
– Dacă ar fi să transmiteți un mesaj preoților, ce le-ați spune, pentru a ușura munca dintre ei și colegii dumneavoastră?
Celor ce deja au aplecare spre dialog și împreună lucrare le transmit respectul și prețuirea mea. Îi încurajez să împărtășească această deschidere cu ceilalți preoți, cu cei care manifestă reticențe și, uneori, chiar respingeri. Ei ne vor fi de mare folos pentru a releva beneficiile conștientizării acestei conlucrări cu specialiștii în sănătate mentală. Pe cei care au încă rețineri sau manifestă refuz al colaborării, îi invit să-și arate, pentru început, măcar curiozitatea față de ceea ce, pentru noi, reprezintă o certitudine.
– La final, vă rugăm să transmiteți un gând de sărbători pentru membrii comunității Hristocentric.
Suntem cu toții animați de aceleași finalități. Mai precis, vrem să aducem mângâiere și vindecare celor aflați în suferință sufletească. Prin urmare, nădăjduiesc ca Nașterea Mântuitorului să ne fie prilej de o mai adâncă înțelegere a valorii extraordinare pe care această împreună lucrare o poate dovedi. Tuturor membrilor comunității Hristocentric le doresc să aibă parte de Sărbători binecuvântate alături de cei dragi sufletului lor!
