„Este nevoie de o colaborare concretă și palpabilă între duhovnic și psiholog, psihoterapeut” – în dialog cu CS III psih. clinician Claudia Chiorean
Interviu cu Claudia Chiorean, cercetător științific la Departamentul de Jurnalism și Media Digitală, dar și psiholog clinician și consilier de carieră la Centrul de Carieră de la Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca.
– Ați asistat de la bun început la închegarea proiectului Hristocentric. Ce părere v-ați format?
În momentul în care am fost invitată să particip la unele evenimente organizate în acest proiect, m-am bucurat. M-am gândit că, în sfârșit, cineva încearcă să reunească eforturile psihologilor cu cele ale părinților duhovnici, pentru a-i ajuta pe oameni. Demersul aceasta mi se pare delicat, destul de solicitant – atât pentru psihologi, cât și pentru preoți. Dar, dacă se va materializa, rezultatele vor fi de un real folos!
– În septembrie 2024 ați avut un timp de lucru mai special. Împărtășiți-ne din experiența întâlnirii de la Porto Lagos cu Părintele Stareț Efrem Vatopedinul și cu specialiștii.
Da, în toamna trecută am avut privilegiul să-l întâlnesc față în față pe Părintele Stareț Efrem de la Mănăstirea Vatoped. Un părinte providențial, de bună seamă. Iar atmosfera unui Porto Lagos în prag de toamnă, nostalgic și liniștit, m-a copleșit prin frumusețe și har. Dar, dincolo de experiența personală, în această întâlnire au fost foarte interesante discuțiile preliminare referitoare la modalitatea prin care experiența duhovnicească și expertiza psihoterapeutică se pot sprijini în practica psiho-teologică. Au fost specialiști din domeniile psihoterapiei, psihiatriei, neurologiei și, bineînțeles, teologiei ortodoxe.
Marele semn de întrebare care a planat a fost: cum putem îmbina cele două domenii? Care e punctul de intersecție între ele? După frământări comune și răspunsuri revelatoare din partea Părintelui Stareț Efrem, am plecat cu o convingere: dacă punem ca punct de intersecție pe Hristos, atunci sunt șanse să găsim răspunsurile căutate! Cred că de aici vine și numele proiectului: Hristocentric.
– Care este, în Cluj, realitatea specialiștilor creștin-ortodocși? Și care ar fi nevoile lor?
În Cluj, ca peste tot, printre psihologi găsim și creștini ortodocși practicanți și asumați. Nu e o comunitate mare. Ne știm din facultate, de la cursurile de formare, din alte contexte profesionale sau din interacțiuni personale, de viață. Așa afli, de obicei, că un coleg este și un ortodox practicant. Dar discuții, întâlniri, schimburi de experiență în zona psihoterapiei care valorifică mecanismele de coping religios, unele dintre cele mai eficiente mecanisme în psihoterapie, nu am avut.
Dacă ar fi să ne gândim la nevoi, poate despre asta ar fi vorba. Și o altă nevoie stringentă, pe care eu am resimțit-o acut, a fost nevoia dialogului cu un părinte duhovnic pe anumite cazuri. Eu nu am studii teologice. Și spaima mea cea mai mare este să nu folosesc, în procesul terapeutic, argumente teologice eronat înțelese. Eu am părintele meu duhovnic la care mă spovedesc dar, punctual, pe anumite cazuri, nu pot discuta cu el. Pe de-o parte, mă limitează normele etice, pe de altă parte, timpul părintelui duhovnic.
Și, vorba lui Caragiale: „Din această dilemă nu putem ieși!”.
– Ce ar trebui să se întâmple în acest proiect, astfel încât Hristocentric să vă fie de folos dumneavoastră, în practică, dar și beneficiarilor?
Într-o primă fază, mă gândesc că ar fi nevoie de crearea unei baze de date cu specialiștii care îmbină tehnici din sfera teologică sau care doresc să-și îmbogățească practica psihoterapeutică cu aceste soluții terapeutice. Dacă stăm să ne gândim, psihologia este o știință tânără, de la început de secol XX. În schimb, teologia și practica duhovnicească sunt o știință veche și o manifestare intrinsecă ființei umane. Istoria bogată, experiența acumulată și rezultatele evidente obținute de-a lungul timpului în starea de bine, de mulțumire, de sănătate psihică a omului nu pot fi ignorate. Ar fi o pierdere imensă pentru om, în general.
După cum se știe, în potmodernism, duhovnicul a fost tot mai mult exilat în biserica cetății, în mănăstiri, în spații restrânse și ca pondere, și ca vizibilitate. Iar locul lăsat liber a fost ocupat de către psihologi, terapeuți, consilieri, coach etc. Pentru că omul a rămas același, în structura lui psihică, fiziologică, biologică esențială. Iar adaptarea la realitatea înconjurătoare îi declanșează cam aceleași tipuri de reacții. În momentul în care preotul duhovnic și-a pierdut vizibilitatea, cineva trebuia să-i ocupe locul. Dar antagonismul acesta dintre duhovnic și psiholog a creat, de multe ori, confuzie și suferință, într-o ultimă instanță. Obiectivul proiectului Hristocentric, de a armoniza cele două practici, este îndrăzneț, dificil și solicitant, dar meritoriu și salvator pentru beneficiari.
– Ce l-ar ajuta pe un creștin practicant să aibă o mai mare deschidere către psihologie și să înțeleagă faptul că psihologul nu vine să ia rolul duhovnicului, ci e o împreună lucrare a celor doi în sprijinul său?
Este nevoie de o colaborare concretă și palpabilă între duhovnic și psiholog, psihoterapeut. Așa cum colaborează psihiatrul cu psihologul pentru a ajuta un pacient. Dacă ar exista un fel de protocol care să indice asistența duhovnicească pentru pacienții sau clienții care doresc, în cazurile de psihoterapie și viceversa, cred că ar crește încrederea oamenilor în acest tip de serviciu. Dacă eu, ca psiholog, lucrez cu un client, un pacient creștin care are duhovnic și se spovedește, are o disciplină a vieții lui duhovnicești, atunci ar fi de competența mea să iau legătura cu duhovnicul, pentru a stabili împreună un plan terapeutic.
Așa cum se întâmplă în colaborarea dintre psihiatru și psiholog. Fiecare contribuie la planul de tratament cu ceea ce ține de domeniul lui. Dar, deocamdată, avem doar percepția asta, că psihologul a luat locul duhovnicului într-un mod abuziv și inadecvat, de cele mai multe ori. Percepția este, uneori, din păcate, motivată.
– Unul dintre pilonii proiectului Hristocentric îl reprezintă partea de cercetare în care, din câte înțeleg, doriți să vă implicați. Cât de importantă este această cercetare pentru specialiștii din România?
În momentul în care ne specializăm într-un anume tip de psihoterapie, intrăm în supervizare, aplicăm teoria pe cazuri și ne formăm ca specialiști, avem la bază informații, protocoale, teorii, studii argumentate științific prin validare și fidelizare. Un domeniul nu poate funcționa fără o fundamentare teoretică, o fundamentare care este verificată experimental în practică. Pentru a avea credibilitate științifică și eficiență practică, un domeniu are nevoie de teoretizare. Și asta se poate realiza după o atentă și laborioasă cercetare.
– Ce ar fi bine să facă, pe viitor, membrii Hristocentric?
Cred că de folos ar fi să gândească activitatea pe secțiuni. Printre primele, ar fi: documentare, cercetare, elaborarea de materiale utile și disponibile doritorilor. Workshop-uri, conferințe, întâlniri tematice cred că sunt de ajutor. O platformă comună de informații la care să aibă acces toată lumea înscrisă în program, cu date, studii, informații de interes, știri, evenimente. Existența unui forum de discuții mi se pare salutară. Se pot propune discuții referitoare la: cum să abordez problematica X din perspectivă ortodoxă?, ce sugestii aveți?, ce a funcționat din experiența anterioară?, ce dificultăți ați întâmpinat?, cum ați adaptat conceptul Y din perspectiva ortodoxă? Și lista rămâne deschisă.
– În loc de final, aveți un mesaj către colegii din Hristocentric?
Îi salut cu recunoștință pentru implicare și efort. Le urez sănătate și putere de lucru, inspirație și echilibru. Și mă rog să ne ajute Domnul pe toți în demersul început!
