Un parteneriat între psihologie și teologie – în dialog cu lector universitar Simona Maria Vlădica, Doctor în Psihologie
Interviu cu Simona Maria Vlădica, lector universitar doctor la Facultatea de Psihologie din cadrul Universității Ecologice din Bucureşti.
Cum vi se pare proiectul Hristocentric în acest moment, în România, în calitatea dumneavoastră de cadru didactic universitar?
Am fost și rămân preocupată de educația permanentă a tuturor acelora care vor să activeze în domeniul psihologiei, precum și de formarea profesională continuă a celor care doresc să se perfecționeze în arta și știința tămăduirii psihicului uman. Numai o constantă implicare în plan profesional poate oferi specialiștilor puterea și știința de a îndrepta ceea ce se află într-un dezechilibru. De aceea, apreciez ca fiind imperios necesar ca proiecte inovatoare precum Hristocentric să ia ființă și să se dezvolte inclusiv cu sprijinul cadrelor didactice care activează în cadrul universităților, la facultățile de profil, pentru ca, încă de pe băncile școlii, viitorii profesioniști să conștientizeze că numai munca în echipă este aducătoare de roade.
Fie că vorbim despre echipa psiholog-client, despre echipa preot duhovnic-ucenic ori chiar despre echipa psiholog-preot duhovnic, printr-o abordare interdisciplinară și interprofesională derulată la cel mai înalt nivel de cunoaștere se poate coopera în scopul săvârșirii uneia dintre cele mai grele, dar fascinante activități: lucru cu trăirile inimii, simțirile sufletului și gândurile din mintea unui om. Căci aici vorbim despre sentimente, emoții, neputințe, dureri ale sufletului, patimi, păcate, dorințe, vise ori neîmpliniri parcurse de aceia care, într-un ceas anume, au nevoie fie de un psiholog, fie de un duhovnic, fie de amândoi.
Da, avem nevoie de Hristocentric atât ca profesioniști, cât și ca formatori și furnizori de servicii dedicate celei mai vulnerabile și sensibile părți ale omului. În numele tuturor beneficiarilor acestui proiect, îndrăznesc să afirm că noi toți, de fapt, putem avea nevoie, la un moment dat în viață, de serviciile acestor specialiști care acum pun bazele unei colaborări istorice și mai mult decât necesare.
Ca doctor în Psihologie, în calitatea dumneavoastră de cercetător, cum vedeți cercetarea națională pe care proiectul Hristocentric și-o propune? În ce fel poate contribui aceasta la conștientizarea nevoilor beneficiarilor de servicii de sănătate mintală?
Știința este mereu în măsură să furnizeze direcții de acțiune, să aducă în fața noastră noi provocări ori răspunsuri la neliniștile noastre. Iar cercetările ne pot răspunde cu exactitate la toate curiozitățile științifice și la toate întrebările pe care le avem. Și în acest caz, această cercetare va identifica cu exactitate în ce măsură abordarea pluridisciplinară a sănătății mintale a omului cu aplecare către problematica sufletului poate conduce la rezolvarea mai eficientă, mai rapidă și mai trainică a unor dezechilibre în sfera sufletului, dar și a minții noastre.
Raportându-ne la beneficiari, ne dorim să aflăm în ce măsură munca în echipă psiholog-preot duhovnic poate contribui la eficientizarea procesului psihoterapeutic, în sensul de a crește ratele de reușită, dar și pentru a diminua recidivele în ambele sensuri. În același timp, ne dorim să aflăm ce așteptări au posibilii beneficiari de la această colaborare între profesioniști.
Care sunt nevoile concrete pe care Hristocentric le-ar putea acoperi, în ceea ce vă privește?
Pentru mine, cadru didactic universitar, este fundamental să știu că avem experți în cele două domenii care, pe lângă formarea inițială din timpul facultății, se specializează continuu și participă la astfel de proiecte inovatoare, absolut necesare. Apreciez că acest proiect este o necesitate a zilelor noastre, când știința împreună cu religia trebuie să conlucreze în favoarea restabilirii condiției omului.
Poate că studenții nu realizează acum, dar împreuna lucrare dintre psihologie și teologie li se deschide înainte. Care va fi folosul lor, concret?
O nouă specializare în domeniul psihologiei poate lua naștere ca urmare a apariției și derulării acestui proiect. Așa cum există psihologi experți judiciari care fac rapoarte de evaluare psihologică judiciară pentru uzul instanțelor de judecată, așa pot apărea psihologi experți în rezolvarea chestiunilor din sfera psihologiei ce presupun și implică susținerea religioasă a pacientului, prin prisma colaborării psiholog-preot duhovnic.
Am înțeles că ați avut și studenți teologi sau deja preoți. Care este feedback-ul din partea lor, cum le-au completat aceste studii viziunea și misiunea?
M-a bucurat și fascinat deopotrivă, de fiecare dată, să găsesc printre studenții mei și teologi veniți să afle ce poate face știința psihologiei pentru ajutorarea omului. Au venit să caute și au găsit explicații științifice despre funcționarea psihicului uman în incredibila lui complexitate. I-am regăsit apoi în bisericile lor și le-am ascultat predicile. Cu bucurie am constatat că au înțeles cum funcționează psihicul uman, că făceau corelații între procesele psihice superioare și activitățile omului, că adaptau cunoașterea dobândită în cadrul Facultății de Psihologie la practica religioasă, spre o mai bună înțelegere a cuvântului lui Dumnezeu de către creștinii aflați în biserică, la rugăciune. Cinste acestor teologi! Asta înseamnă să îți dorești cu adevărat să înțelegi cum funcționează mintea umană spre a putea ajuta, mai apoi, sufletul.
Cum ați încuraja, per total, teologii să înțeleagă menirea psihologului creștin și să-l perceapă ca fiind un partener de lucru în sprijinul sănătății mintale și sufletești a credincioșilor?
Cuvântul care îmi vine în minte acum este: parteneriat. Noi nu suntem două profesii aflate în vreo competiție. Ba dimpotrivă, suntem chemați ca fiecare dintre noi să slujim, cum putem mai bine, omul. Ceea ce face preotul în Taina Sfintei Spovedanii, până la un punct, este similar cu ceea ce face psihologul în cadrul ședințelor de psihoterapie, consiliere psihologică. Există însă și mai departe o similitudine a acțiunilor celor doi profesioniști, în sensul în care, dacă la finalul Spovedaniei, preotul are puterea de a ierta păcatele celui care se spovedește, iată că în cadrul ședințelor de psihoterapie, de consiliere psihologică, psihologul uzează tot de iertare, dar într-un alt mod. Folosește iertarea ca pe un mecanism terapeutic. Învățându-l să practice iertarea, psihologul îl va ajuta pe pacient să se elibereze de povara unor trăiri și emoții negative care îl stăpânesc, îl împovărează și îi alterează viața, conștient sau nu, și care îi pot genera starea de dezechilibru sau chiar de boală a sufletului, a minții.
Așadar, iată că și aici, cei doi acționează oarecum în aceeași direcție, uzând însă de metode și tehnici diferite. Preotul practică iertarea prin Harul ce i-a fost dat, în timp ce psihologul uzează de iertare folosind știința. De aceea, trebuie ca activitatea unui duhovnic și a unui psiholog să fie o așa-numită împreună lucrare, căci ceea ce nu poate face psihologul face preotul, prin puterea dată lui de a ierta păcatele și, ulterior, continuă și cu vindecarea sufletului prin Sfânta Împărtășanie. Dar și ceea ce nu poate face preotul, face psihologul prin știința de a vindeca mintea omului.
Cum ați explica unui specialist din zona psihologiei, psihiatriei, faptul că împreuna lucrare cu duhovnicii este atât în beneficiul profesionistului, cât și în beneficiul pacientului, clientului?
Să fii deschizător de drumuri nu e lucru ușor, însă iată că se întâmplă. Drept urmare, îi îndemn pe toți cutezătorii, atât din domeniul teologic, cât și din sfera psihologiei, să vină alături de noi și să vadă cu ochii lor cât de splendidă este împletirea științei cu religia, în practică! Pentru profesioniști, aș continua spunând așa: perfecționați-vă în permanență, dacă vreți să fiți cei mai buni!
Fiți mereu pe metereze, gata să îmbrățișați ideile cele noi și bune. Implicați-vă și veți găsi în practica celor două profesii cazuri care deja au fost rezolvate în acest mod, unii neștiind însă de alții. Dar acum, iată că ne-am adunat laolaltă și împreună facem un lucru temeinic. Pacienților le-aș transmite: fiți fericiți că, iată, în sfârșit, specialiștii din cele două domenii înfăptuiesc, în cel mai profesionist mod, ceea ce trebuiau să facă demult, și anume să își dea mâna și să lucreze împreună.
Ați participat la Porto Lagos, în toamna lui 2024, la întâlnirea dintre specialiștii români cu Părintele Stareț Efrem Vatopedinul, dar și la Iași, la conferința „Terapia sufletului”. Cele două momente au avut o mare încărcătură emoțională, pe latură personală – dar cum au fost ele percepute din punct de vedere profesional?
Personalul impactează întotdeauna profesionalul, și invers. Nu putem funcționa altfel, ca oameni. Drept urmare, întâi apreciez cu inima proiectul și inițiativa îndrăzneață, precum și deschiderea Părintelui Stareț către o lume nouă, aceea a psihologiei. Profesional, însă, sunt impresionată și recunoscătoare că un părinte stareț cunoscut și recunoscut ca un mare duhovnic – mai mult, un monah ce trăiește în Sfântul Munte Athos, Muntele Maicii Domnului – a găsit de cuviință să propună și să inițieze o colaborare cu profesioniștii din domeniul psihologiei. Apreciez inițiativa și implicarea activă a Părintelui Stareț Efrem în proiectul Hristocentric ca fiind absolut inovatoare și de mare utilitate și de folos pentru creștini.
Dacă Sfinții Părinți ne-au vorbit, prin scrierile lor, ca urmare a propriilor trăiri și experiențe de viață, iată că a venit vremea ca și părintele nostru Stareț Efrem să ne vorbească și să aducă în față experiențe de viață și de trăiri duhovnicești ce se constituie în nucleul și în esența acestui proiect frumos. Plecând de la o afirmație pe care o găsim în Psalmi: „Iată acum ce este bun și frumos decât numai a locui frații împreună”, aș continua, spunând: „Iată, acum nimic nu este mai bun și mai frumos decât numai a lucra duhovnicii și psihologii împreună pentru redarea măreției omului căzut în patimi sau în neputințe ale sufletului și ale minții”.
În loc de final, v-aș ruga să adresați un gând colegilor, dar și beneficiarilor Hristocentric.
Vă plac provocările intelectuale, dragi colegi? Vă place să fiți printre cei care deschid un drum nou și plin de cunoaștere și aventură științifică? Atunci aveți o singură opțiune: alăturați-vă nouă în acest proiect! Creștinilor care vor beneficia de munca neobosită a profesioniștilor din cele două domenii le voi spune: sunteți binecuvântați că un monah, duhovnic, preot și stareț a găsit o mână de psihologi cu care a pornit la acest drum, având o încredere absolută că împreună vom derula unul dintre cele mai utile, frumoase și fascinante proiecte realizate pentru ridicarea omului prin știință, cunoaștere și har divin.
