„Cea mai importantă resursă în demersul vindecării bolilor, în general și, implicit, a bolilor psihice, este credința” – în dialog cu Minodora Iova, psiholog clinician
Interviu cu Minodora-Mihaela Iova, psiholog clinician cu masterat în psihologie aplicată în domeniul securității naționale, cu o bogată experiență în domeniul psihologiei, supervizor în psihologie clinică.
– Ați fost alături de colegi specialiști din România în Grecia, la Porto Lagos, în septembrie 2024. Cum v-au ajutat, din punct de vedere profesional, întâlnirile de grup și întâlnirea individuală cu Părintele Stareț Efrem Vatopedinul?
Pot spune cu mare bucurie că Dumnezeu mi-a dăruit, după o îndelungată viață profesională în domeniul sănătății umane, să fac parte din acest proiect de împreună-lucrare. Fac parte din generația care, deși, spre slava lui Dumnezeu, a primit darul credinței în familie, mărturia acesteia se rezuma strict în cadrul Bisericii, al familiei, al grupului de prieteni. Porto Lagos a însemnat privilegiul de a trăi o realitate binecuvântată – momentul în care lumea științifică laică admite, în cadrul integralității umane, latura spirituală. În acest sens, starea de sănătate nu se mai referă doar la binele bio-psiho-social, ci ia în calcul credința în Dumnezeu.
Acest eveniment, datorită participării specialiștilor medici, psihologi și teologi până la nivel academic, mi-a dat speranță și curaj! Mi s-a validat convingerea că cea mai importantă resursă în demersul vindecării bolilor, în general și, implicit, a bolilor psihice, este credința. Întâlnirea individuală cu Părintele Stareț Efrem este, bineînțeles, tot un dar de Sus, cu implicarea mai multor artizani. Este legată tot de speranță și curaj, de data aceasta în plan profund personal, dar legat și de profesie, care se poate transforma în vocație, dacă valorizezi pilda talanților! Să înmulțesc talanții și să ajut în continuare oamenii este îndemnul pe care l-am primit, într-un moment al vieții în care mă simțeam cumva copleșită. Un îndemn ca o poruncă pe care sper să o pot respecta.
– Ați mers și la Iași, la Conferința „Terapia sufletului”. Ce a fost nou și important de aflat de acolo?
Am perceput Conferința de la Iași ca pe o extensie a întâlnirii din Grecia. M-au impresionat numărul mare de participanți și, totodată, coeziunea creată în jurul Părintelui. Delegației grecești însoțitoare i s-au alăturat personalități – specialiști români din țară și din străinătate care au împărtășit din experiența legată de terapia sufletului. Am avut impresia că pe scena Conferinței s-au constituit ad-hoc echipe terapeutice formate din medici, preoți, psihoterapeuți și am mulțumit că sunt contemporană cu un asemenea concept.
– În ce măsură simțeați de dinainte de sinaxe și de întâlnirile cu Părintele Stareț Efrem cât de importantă e împreuna-lucrare dintre psihologie și teologie și cum percepeți acum lucrurile?
Măsura în care eu, ca psiholog, simțeam importanța și chiar necesitatea activării credinței în cadrul demersului terapeutic era și este măsura în care eu însămi cred că omul este făcut după chipul și asemănarea cu Dumnezeu. Iar Dumnezeu, în credința ortodoxă, este Doctorul trupurilor și sufletelor noastre. Această credință mă definește ca om, iar schimbarea pe care au adus-o evenimentele și întâlnirile legate de Părintele Stareț Efrem se referă la așteptarea unui cadru formal, acceptat de practica profesiei, de a face parte din echipe terapeutice în cadrul cărora să pot colabora cu ceilalți specialiști.
– Care este beneficiul pacienților în contextul unei bune conlucrări între cele două domenii?
În ceea ce privește beneficiul pacienților care au putut primi ajutor cumulat, psihologic și duhovnicesc, pot împărtăși din colaborarea informală cu preoți duhovnici ortodocși către care am trimis pacienți și din partea cărora am primit enoriași pentru evaluare psihologică clinică și consiliere, la solicitarea medicilor specialiști psihiatri, neurologi. O situație nu întâmplătoare, ci proniatoare, este colaborarea cu părintele paroh și duhovnic al unei biserici din București licențiat în psihologie care, acum câțiva ani, a inițiat în cadrul unei asociații umanitare o „platformă de psihologie” menită să acorde ajutor psihologic. Mi s-a părut un fel de pionierat, în sensul colaborării concrete a preotului cu psihologi creștini. În acest context l-am ascultat prima dată pe Părintele Stareț Efrem, în convorbirile online cu psihologii români.
Experiența mea legată de conlucrarea dintre cele două domenii a demonstrat un prognostic bun în cazul depresiilor, mai ales a celor reactive, dar și în cazul traumelor de pierdere, moarte, și în cazul tulburărilor de adaptare.
– Vorbiți-ne despre nevoile pe care le aveți în practica dumneavoastră profesională și cum ar putea fi de folos Hristocentric în acest context.
Nevoile legate de practica mea profesională în contextul abordării unui demers terapeutic în echipă țin de o reglementare. De consacrarea conceptului de echipă terapeutică din care să facă parte și un duhovnic, iar psihologul – clinician și/ sau psihoterapeut – să poată adera la aceste echipe în funcție de principiile și criteriile stabilite în cadrul Proiectului Hristocentric.
Aceasta este o dorință pe care mă bucur mult să o pot împărtăși cu ceilalți membri ai proiectului și sper că se va îndeplini, având în vedere implicarea și puterea decizională a domnului profesor Adrian Opre, căruia îi mulțumesc! Le mulțumesc tuturor celor cu care am fost împreună la Porto Lagos, la sinaxe, la malul mării și în Rugăciune!
– În loc de final, aveți un mesaj către colegii din Hristocentric?
Mesajul meu este îndemnul Părintelui Stareț Efrem: să ajutăm oamenii, împreună! Cred cu tărie că astfel putem împlini porunca iubirii. Iubire de Hristos și iubire de aproapele.
