De 6 ani, aduce la aceeași masă teologi și specialiști în sănătate mintală – în dialog cu Diana Parizianu, jurnalist la Radio Trinitas
Interviu cu sociologul Diana Parizianu, realizator al emisiunii „Viața de familie” de la Radio Trinitas și moderator al „Cursurilor duhovnicești pentru specialiștii în sănătate mintală” din cadrul proiectului Hristocentric.
– Sunteți prinsă de mult timp între cele două domenii, teologie și psihologie. Cum se împăcau ele la început și care este situația în prezent?
Eu realizez emisiunea „Viața de familie” la Radio Trinitas de 11 ani, iar de 6 ani majoritatea emisiunilor au doi invitați: un teolog – de obicei, un duhovnic – și un specialist – psiholog, psihoterapeut, psihiatru, profesor, psihopedagog, un specialist în sănătate mintală sau un profesor care se ocupă de educația copiilor. Dacă este să compar cum era acum 6 ani cu ceea ce se întâmplă astăzi, pot spune că în trecut era un interes mai slab în ceea ce privește colaborarea dintre teologie și psihologie dinspre preoți.
Astăzi, se observă un interes crescut și al preoților, al teologilor pentru științele acestea, psihologie, psihiatrie, deoarece mulți dintre ei spun că au crescut cazurile celor care vin la spovedit și suferă de diferite boli: anxietate, depresie sau chiar afecțiuni mai grave, precum schizofrenia. De aceea, își doresc ca și ei să cunoască mai mult din manifestarea și simptomele unor astfel de tulburări clinice. Bineînțeles, și psihologii creștini își doresc să afle cum pot să pună mai bine în practică mijloacele terapeutice pe care le folosesc în acord cu credința noastră creștin-ortodoxă.
– În cadrul proiectului Hristocentric organizați cursuri lunare pentru specialiști cu invitați preoți profesori. Spuneți-ne mai multe despre programul acesta.
Într-adevăr, de aproape un an, în cadrul Hristocentric sunt organizate întâlniri lunare online dinspre teologi, duhovnici, profesori universitari către psihologi. Aceste cursuri sunt adresate specialiștilor în sănătate mintală, cu scopul de a-i apropia mai mult de înțelegerea profundă a credinței ortodoxe, dar în acord cu tematici care îi preocupă. Subiecte care s-au abordat până acum au fost despre suflet, trup și minte, despre boală și vindecare, despre om ca duh, despre tristețe și akedie.
Aceste cursuri lunare sunt organizate online, prin Zoom, și constau în prelegeri de câte 40 de minute pe care le susțin invitații. Urmează, apoi, o perioadă de întrebări pe care cei din comunitatea Hristocentric le scriu pe chat, iar eu le transmit invitațiilor. Dar avem și întrebări adresate de membrii board-ului Hristocentric. Și prima întrebare întotdeauna este a Părintelui Athanasie Ulea, cel care coordonează acest program: „Cursuri duhovnicești pentru specialiștii în sănătate mintală”. Inițial, le-am numit „cursuri duhovnicești pentru psihologi” dar, de fapt, nu ne adresăm doar psihologilor, ci și psihiatrilor, și psihoterapeuților, și medicilor neurologi români, tuturor specialiștilor în sănătate mintală.
– Preoții invitați au un rol extrem de important. Cum se pregătesc aceștia pentru cursuri și cum îi ghidați, de-a lungul dialogului, pentru a oferi cât mai multe informații utile și pe înțelesul specialiștilor?
Până acum, cursurile au fost ținute de preoți duhovnici care sunt și profesori universitari. Tema este aleasă în acord cu materia pe care aceștia o predau la facultate sau în acord cu preocupările acestora, în funcție de cărțile pe care le-au publicat, de conferințele pe care le-au susținut, de tematici prezentate în emisiuni sau în diferite dezbateri. Ei sunt anunțați că vor susține cursuri pentru specialiști – deci știu că limbajul și discursul trebuie să fie orientate către subiecte care i-ar interesa pe specialiștii din sănătate mintală.
Cazuri cu care ei se întâlnesc în practica lor de zi cu zi, boli, de asemenea, care apar atât în cabinetele de consiliere, cât și la Taina Spovedaniei, la duhovnici, respectiv probleme pe care deja le dezbat în întâlniri, mai ales în ultimii ani, de când au explodat atât de mult aceste afecțiuni ale sănătății mintale.
– Cum ați perceput până acum interesul specialiștilor din zona psihologiei? Participă, se implică, pun întrebări, vor să înțeleagă, să mai aprofundeze?
Da, întrebări sunt mereu foarte multe. Am hotărât de la început ca timpul alocat acestor întâlniri lunare să fie de 90 de minute, de la 19:00 la 20:30. Însă am prelungit de fiecare dată timpul alocat cu 10-15 minute, ca să luăm cât mai multe dintre întrebările adresate. Măcar câte una de la fiecare specialist, ca să răspundem cât mai multor persoane. Într-adevăr, considerăm că este un nivel crescut de interes pentru aceste cursuri, deoarece au participat, în medie, 90-100 de persoane la fiecare întâlnire online. Ceea ce, din experiența celor care susțin cursuri online, este un număr destul de ridicat.
– În emisiunile pe care le aveți la Radio Trinitas, mai mult decât discuțiile din studio, este important ca mesajul să ajungă la cei de acasă, la public. În ce măsură împreuna-lucrare din cadrul Hristocentric va ajuta beneficiarii finali, credincioșii din biserică, dar și pacienții din cabinetele psihologilor, psihoterapeuților și neurologilor?
Nu spun eu, ci spun preoții duhovnici și spun psihologii creștin-ortodocși că au nevoie de această împreună-lucrare. De exemplu, în discuțiile între psihologi și preoți pe care eu i-am avut în studio, am auzit deseori preoți care cereau recomandări de psihologi sau psihiatri creștini, cu practică creștin-ortodoxă, către care să-și direcționeze fiii duhovnicești. La rândul lor, psihologi sau psihiatri solicitau nume de preoți către care să-și îndrume pacienții spre a se spovedi.
Deci este o nevoie, în principal, din perspectiva aceasta: să se cunoască cât mai mult, să se creeze o rețea de psihologi, psihiatri, psihoterapeuți creștin-ortodocși, dar și de preoți duhovnici care să-și direcționeze unul altuia pacienții, respectiv fiii duhovnicești. O rețea la nivel național, dar și în diaspora. Pentru că sunt foarte mulți din toată țara și din străinătate care au nevoie de călăuzire, de îndrumare. Deci este absolut necesară o astfel de împreună-lucrare și, repet, nu o spun eu. Eu sunt doar un martor care asistă la discuțiile care au loc între specialiști și preoți duhovnici în timpul emisiunilor pe care le realizez, dar și înainte și după emisiuni.
– Cum vedeți evoluția proiectului Hristocentric în următorii ani?
În primul rând, ca să se constituie în asociație de sine stătătoare, este foarte important să devină cât mai mult cunoscut. Mare parte dintre noi, cei care suntem acum în faza aceasta de proiect-pilot Hristocentric, facem voluntariat. Dar va fi nevoie și de fonduri, pentru ca acest demers să se dezvolte. Este nevoie atât de specialiști implicați, cât și de personal administrativ, pentru a organiza întâlnirile online și întâlnirile fizice care au loc, cercetările care se doresc să se efectua. Apoi, sperăm, cu ajutorul lui de Dumnezeu, ca Hristocentric să devină o asociație de sine stătătoare.
– Ce mesaj ați transmite tinerilor psihologi sau teologi care sunt curioși dar, poate, încă nehotărâți să aprofundeze această conexiune între știință și credință?
Este foarte important pentru cei tineri, psihologi sau teologi, să realizeze că împreuna-lucrare în orice direcție, între credință și orice știință, nu poate decât să aducă rod bun – în primul rând, pentru propria lor formare. Însă, odată cu ei, din această împreună-lucrare între știință și credință, rod bun va primi mai ales pacientul lor, fiul lor duhovnicesc. Pentru că specialistul în sănătate mintală, având o viață în biserică, străduindu-se să ducă o viață cât mai plăcută lui Dumnezeu, va fi un far călăuzitor pentru pacientul care vine la el la consiliere, pentru cel care-i calcă pragul în cabinet și va dori și el să se împărtășească de acea lumină. În momentul de față, părinții spun că 90% dintre oameni se duc către psiholog și doar 10% se duc către duhovnic.
Psihoterapeuții creștini pot îndruma, în procesul lor terapeutic, pacienții către duhovnic – acolo unde este necesar. Dar și în sensul celălalt există duhovnici care se întâlnesc, așa cum spun mulți dintre ei, cu manifestări clinice pe care nu știu să le diferențieze ca boli, ca afecțiuni, ca patologii emoționale sau poate chiar psihiatrice. Și ei au nevoie, de asemenea, să-și direcționeze fiii duhovnicești către specialiști.
Este o direcție specifică a vremurilor pe care le trăim și în care depresia este una dintre afecțiunile clasificate de Organizația Mondială a Sănătății pe locul 2. Deja a devansat bolile canceroase și este clasificată pe locul al doilea după afecțiunile cardiologice. Se estimează că în următorii ani va devansa chiar și aceste afecțiuni. Deci, în acest context, în care boala specifică lumii noastre este o boală predominant sufletească – și, așa cum spun toți, de fapt, este în străfundul ei o boală duhovnicească, este păcatul care duce către afecțiunea sufletească și trupească – avem nevoie de vindecare pe toate planurile.
