„Să îndrăznim și să avem curaj să ajutăm semenii aflați în
suferință!” – în dialog cu Stanislava Petrișor, medic specialist neurolog.
Interviu cu Stanislava Petrișor, medic specialist neurolog în Cluj-Napoca, membru al board-ului Hristocentric.
Cum ați ales neurologia? Ce v-a condus spre acest domeniu atât de complex și delicat?
Mi-am dorit de la 5 ani să mă fac medic și acest fapt mi-a marcat drumul în viață. Alegerea neurologiei a fost consecința unui cumul de factori. Bineînțeles, a fost decisivă nota de la rezidențiat, și am fost influențată și de experiența Erasmus din anul 5 de facultate, în Polonia, unde am petrecut 5 luni.
Ați fost mereu un om de credință? Cum s-a integrat trăirea ortodoxă în formarea dumneavoastră profesională?
Am cunoscut credința în copilărie, de la mama care se ruga când eram bolnavă sau serile, înainte de somn, de la bunici, cu care mergeam la biserică și, nu în ultimul rând, de la doamna Silvia, învățătoarea mea care ne-a învățat să citim Biblia, să înțelegem unele aspecte. Mi-a cumpărat Psaltire, m-a învățat Rugăciunea inimii – pe care am uitat-o o bună bucată de timp. M-a dus la Sfânta Parascheva în pelerinaj, ceva inedit în vremea copilăriei mele. Nu mergeam săptămânal la biserică.
La sfârșitul liceului, am avut o perioadă de îndepărtare, de rătăcire. După admiterea la Facultatea de Medicină de la Iași – cu multe peripeții – am simțit încă de la admitere mijlocirea Sfintei Parascheva și a Sfântului Nicolae Steinhardt. Dar apropierea de biserică o datorez întâlnirii cu Părintele Ciprian Negreanu de la o bisericuță din Hașdeu, din Cluj, după mai multe momente grele – având în vedere că din anul al doilea de facultate m-am transferat la Cluj-Napoca. De aici încolo, aceste drumuri s-au îmbinat. Am avut îndrumarea părintelui duhovnic, sfătuirea lui în formarea mea de creștin practicant și în formarea mea ca medic.
Ce ați descoperit despre om, ca ființă trup-minte-suflet, lucrând pe partea aceasta, de afecțiuni neurologice?
Am descoperit fragilitatea, vulnerabilitatea omului și importanța timpului pentru creier: time is brain. Am descoperit necesitatea cunoașterii lui și a acționării rapide în folosul pacientului. Faptul că starea de firesc, de sănătate e un dar și că ar trebui să fim recunoscători. Nu întotdeauna putem preveni, iar atunci când apare boala, rolul nostru este să ajutăm, să acționăm, să înțelegem.
Persoana care a suferit un infarct cerebral sau are un început de boală neurodegenerativă necesită o abordare complexă. Multe boli neurologice se însoțesc de afectare psihică, psihologică și cer maleabilitate, empatie, cunoașterea limitelor profesionale și colaborarea cu ceilalți specialiști care completează abordarea, tratamentul.
Cum vedeți colaborarea între neurolog, psiholog, psihoterapeut? E nevoie de împreuna-lucrare pentru binele pacientului?
Colaborarea nu e numai necesară, ci și obligatorie mai ales în stabilirea unui diagnostic și, respectiv, a unui tratament din punct de vedere multidisciplinar. De exemplu, în caz de tulburări cognitive, demență, depresie, anxietate, tulburări de atenție. Toată această abordare multidisciplinară e utilă pentru binele pacientului.
Cum procedați în practica dumneavoastră profesională și în ce măsură puteți recomanda unui pacient colaborarea cu un psiholog sau un duhovnic?
Un consult neurologic inițial constă într-o anamneză urmată de un examen neurologic, recomandare de investigații și tratament, lucruri consumatoare de mult timp. Recomand în multe cazuri consiliere sau consult psihologic, psihiatric dar nu pot insista dacă pacienții sunt reticenți sau refuză. Recomandare de duhovnic nu mi-a fost cerută. În general, pacienții îți doresc un consult neurologic și atât. Dacă sunt unii care vor consiliere, consult psihologic sau psihiatric, e bine să știm că avem posibilitatea să colaborăm între noi. Să apelăm măcar cu sfaturi sau cu trimiterea la acei specialiști.
Și, totuși, unii pacienți ar avea nevoie și de consiliere spirituală.
Bineînțeles, este foarte important să tratăm problemele și suferințele sufletești. Am întâlnit pacienți cu diferite afecțiuni care aveau și supărări de natură sufletească. De exemplu, nu puteau – sau nu voiau să ierte. Iar iertarea e parte din vindecare.
Ce ar trebui să știe un teolog sau un psiholog despre omul cu boală neurologică, pentru a-l putea însoți cu mai multă delicatețe pe drumul spre vindecare?
Leziunile, modificările cerebrale pot fi responsabile de modificări importante atât la nivel motor, cât și la nivelul comportamentului, al psihicului, al memoriei. Abordarea este delicată, necesită multă empatie, răbdare, timp.
Ați participat la întâlnirea specialiștilor din cercetare. Puteți să ne spuneți câteva lucruri despre acest aspect?
Am analizat, în cadrul întâlnirii, diverse abordări mai „duhovnicești” și felul de a privi problema colaborării cu duhovnicul. Am înțeles cu ce probleme se confruntă și confrații noștri și, mai ales, că nu suntem singuri.
În ce măsură Comunitatea Hristocentric vine în sprijinul a tot ceea ce am discutat până acum?
Comunitatea Hristocentric alătură oameni dedicați din domeniile menționate și din regiuni diferite ale țării și ale Europei, dar apropiați ca principii. Facilitează apropierea dintre pacienți și specialiști sau dintre specialiști din diverse domenii. Întâlnirile cu specialiștii m-au ajutat să cunosc mai mulți profesioniști, în special psihologi, de la care am învățat mai multe lucruri: modul de comunicare cu pacienții cu diverse probleme, supraspecializările unora, tipul de dileme pe care le avem unii dintre noi, tipuri de soluții și, nu în ultimul rând, am luat contactele unor specialiști. Starețul Efrem Vatopedinul a adus o lumină nouă asupra acestor întâlniri, ne-a încurajat și a adus aspecte noi în ceea ce privește colaborarea între specialiști, dar și asupra unor particularități ale vremurilor și a repercusiunilor asupra suferinței oamenilor.
Aveți un gând de final pentru colegii din Hristocentric?
Să îndrăznim și să avem curaj să ajutăm semenii aflați în suferință!
