10 cuvinte de folos de la Părintele Efrem Vatopedinul – a
treia sinaxă de la Porto Lagos
– Pentru că veți merge mai departe. Doamne ajută să fie un proiect de folos!
După două zile de întâlniri dedicate special membrilor comunității Hristocentric, Părintele Efrem Vatopedinul s-a întâlnit joi, pe 25 septembrie, cu toți pelerinii și credincioșii aflați la Porto Lagos. În acest context, a susținut o conferință plină de lumina Evangheliei și de înțelesuri adânci despre dorirea lui Dumnezeu, smerenie, credință și lucrarea Harului. Întrucât temele și întrebările au fost variate, am ales să notăm zece idei principale rostite de Starețul Efrem.
***
„În duhovnicia ortodoxă, subiectul însetez este ceva foarte important. Nu e doar că vreau Harul sau pe Dumnezeu, ci este ceva mai adânc: altul îl vrea, dar altul îl dorește cu toată puterea, cu toată inima, cu tot sinele lui. De aceea, în tunderea în monahism, preotul întreabă pe cel care depune făgăduințele: De ce ai venit în această biserică și înaintea Sfântului Altar? Iar candidatul răspunde: Dorind viața de nevoință, cinstite Părinte. Nu spune: Vreau sau prefer, ci dorind cu toată inima. Și știți că dorința se exprimă altfel, pentru că ea înseamnă ceva mai adânc: cerem ceva cu tot sufletul, cu tot sinele nostru, cu toată inima.”
***
„Omul se exprimă în erosul lui, iar erosul înseamnă dorirea aceasta aparte către Dumnezeu. În lume, relațiile dintre două persoane se rezumă la ceva material, trupesc. Dar Sfântul Grigorie și Sfântul Porfirie spun: creștinul trebuie să fie și poet – cel care are minte curată, care iubește frumosul, care-L iubește pe Dumnezeu. Dumnezeu este dragoste, este iubire, Cel care iubește și este iubit. Spune Sfântul Siluan: Însetează sufletul meu pe Domnul și cu lacrimi Îl cere. Vedem că lacrimile celui care Îl dorește pe Dumnezeu nu sunt ceva sentimental. Omul poate plânge din multe motive: din supărare, din nervi, din fericire, din tristețe. Dar când spune: cer pe Domnul cu lacrimi, acestea exprimă erosul dumnezeiesc, dorirea după Dumnezeu pe care trebuie s-o aibă omul ce urmează lui Hristos.”
***
„Unii spun că vor să viziteze toată lumea. Locuri exotice, locuri îndepărtate, cărora li se face publicitate și sunt cunoscute pe internet. Dar dacă te vei duce în toate locurile, n-ai făcut nimic, că există o vorbă românească și grecească: faci o gaură în apă. Te vei bucura cu adevărat și vei simți o împlinire înăuntrul tău, o plinătate, dacă te vei umple de har. De aceea și Domnul a spus că Împărăția Cerurilor e înăuntrul nostru. Și, când spune că Împărăția Cerurilor înăuntrul nostru, vorbește despre Împăratul ei, și asta înseamnă că vorbește despre Împărat. Împăratul este Împărăția.”
***
„Sfânta Liturghie este rugăciune dar, mai mult decât atât, e o taină mare. Venim la Sfânta Liturghie pentru a-L lua întru noi pe Hristos, Trup și Sânge, în Sfânta Împărtășanie. Hristos nu ne-a dat numai porunci și învățături – pe care le avem și în Vechiul Testament. În Noul Testament, Hristos a venit să ni Se dăruiască pe El Însuși. (…) Scopul creștinului este să-L aducă înăuntrul lui pe Hristos, mâncând Sfântul Trup și bând Scumpul Sânge. Și atunci se împlinește aceasta: Hristos Se sălășluiește în inima noastră.”
***
„Ieșirea din lume e o minune care se petrece în inimile oamenilor. Monahismul, în esență, este o păzire a poruncilor în detaliu. Dar și cel din lume, și monahul au același țel: unirea cu Hristos. Să ne unim cu Hristos! Nu poate cineva să se unească cu Hristos dacă nu-L dorește cu toată inima, mai presus de toate, dacă nu-L însetează din toată inima.”
***
„Și cum Îl vom iubi pe Dumnezeu? Ne-a spus Însuși Hristos în Sfânta Evanghelie: Cel ce păzește poruncile Mele, acela este cel care Mă iubește. Deci, cel care păzește poruncile, acela Îl iubește pe Dumnezeu și activează în el harul Duhului Sfânt. Păzirea poruncilor nu are un caracter legalist. Hristos este ascuns în poruncile Lui, spune Sfântul Maxim Mărturisitorul. Dacă păzim poruncile, gustăm din Hristos. De aceea, e important să existe experiența Duhului Sfânt. Cei care au această experiență – care e un dar de la Dumnezeu – știu că, numai ce simți harul, dorești și mai mult. Cei ce Mă vor mânca, iarăși vor flămânzi; cei ce Mă vor bea, iarăși vor înseta.”
***
„Cum putem să ne sporim credința? Credința are nevoie de întărire. Se întărește prin participarea la viața Bisericii, prin întâlnirea cu oameni duhovnicești. De aceea, e foarte folositor să vizitați mănăstirile, să căutați oameni evlavioși, preoți evlavioși în parohiile voastre, și să luați de la ei această inspirație de a vă apropia și mai mult de Dumnezeu. Credința sporește și prin ispite mari. Prin răbdarea ispitelor sporește prezența harului în noi și, astfel, se întărește credința. Deci credința nu are caracter static, ci unul dinamic. Spune Apostolul: Adaugă-ne nouă credință. E nevoie și de dorirea omului. Dumnezeu vrea să vadă de la noi că, într-adevăr, dorim harul, dorim legătura cu El, și astfel simțim acest har și se întărește credința.”
***
„Viața duhovnicească are trepte. De aceea, Sfinții Părinți ne-au recomandat rugăciunea neîncetată. Fie că sunteți în mașină, fie că mergeți, fie că gătiți – aveți timp să vă rugați. Pentru că rugăciunea dă foarte multă putere. Puterea omului nu este numai trupească. Ceea ce dă putere omului este harul Duhului Sfânt.”
***
„Să trăiești viața Bisericii înseamnă să ai duhovnic, să te spovedești, să participi la Sfânta Liturghie, să intri în cugetul Sfinților Părinți – pentru că ei au fost și sunt creștinii care au izbândit. Viețile Sfinților sunt foarte importante.”
***
„Hristos a spus: Învățați de la Mine că sunt blând și smerit cu inima. Prin nevoință învățăm ce e smerenia. Omul, când se smerește, când are harul Duhului Sfânt, contribuie la vindecarea lui și la dobândirea harului. Dacă cineva te disprețuiește și tu rabzi pentru Dumnezeu, aceasta te ajută la vindecarea ta. (…) Am cunoscut oameni smeriți și erau oameni cu adevărat fericiți. Se odihneau cu toți și în toate, indiferent ce s-ar fi întâmplat.”
