Raport de cercetare
Analiza de nevoi pentru o mai bună colaborare între preoți/ duhovnici și specialiștii în sănătatea mintală
Inima proiectului Hristocentric o reprezintă programul de cercetare intitulat „Îmbunătățirea colaborării între preoți și specialiști în sănătate mintală: premisele unei autentice împreună-lucrări”. Coordonatorii, prof. univ. dr. Adrian Opre și conf. univ. dr. Sebastian Pintea, au asumat o cercetare de tip mixt care a coroborat strategia investigativă calitativă cu cele ale unei evaluări cantitative.
Scop: Cercetarea și-a propus ca obiectiv general efectuarea unei analize de nevoi pentru o mai bună colaborare între preoți/duhovnici și specialiști în sănătatea mintală.
1. Obiectivele specifice ale cercetării
- Identificarea nevoilor de formare formală comună pentru preoți duhovnici și specialiști în sănătate mintală (psihologi, psihoterapeuți, medici psihiatri și neurologi) în vederea unei colaborări mai eficiente.
- Explorarea barierelor percepute de ambele categorii în calea cooperării.
- Identificarea factorilor facilitatori care ar putea susține o împreună-lucrare a preoților duhovnici cu specialiștii în sănătate mintală.
2. Metodologie
Investigația noastră a presupus parcurgerea a două etape majore:
A. Etapa cercetării calitative
B. Etapa cercetării cantitative
A. Cercetare calitativă
Obiective: Identificarea nevoilor comune de pregătire și formare profesională. Explorarea percepțiilor despre bariere și factori facilitatori în colaborare.
Secvențe investigative
Secvența 1. Analiza sistematică a literaturii de specialitate din domeniul de interes.
Secvența 2. Organizarea unor sesiuni de focus-grup.
a. Focus grup cu specialiști în sănătate mintală (psihologi, psihoterapeuți, medici psihiatri și neurologi).
b. Focus grup cu preoți (preoți duhovnici, preoți de caritate etc.).
B. Cercetarea cantitativă
Obiectiv: Validarea și generalizarea temelor identificate în focus-grupuri.
Participă: Preoți (selecționați pe baza distribuției geografice și responsabilități)
Specialiști în sănătate mentală (cu distribuție în funcție de regiune și tip de practică)
Rezultate
Rezultatele celor două studii evidențiază un teren comun clar între preoți/ duhovnici și specialiștii în sănătate mintală în ceea ce privește necesitatea colaborării interdisciplinare, dar și diferențe semnificative în accent și perspectivă. Ambele grupuri recunosc importanța dimensiunii spirituale pentru sănătatea mintală și necesitatea integrării acesteia în intervențiile terapeutice. Totuși, psihologii și medicii psihiatri subliniază necesitatea unui cadru formal și instituționalizat pentru colaborare, inclusiv protocoale, formări comune și, ideal, o asociere profesională mixtă, în timp ce preoții accentuează respectarea clarității dogmatice și integrarea colaborării în activitatea pastorală fără a compromite tradiția Bisericii.
Analiza barierei de rol și a prejudecăților reciproce arată că, deși există o deschidere generală, persistă dificultăți în delimitarea competențelor și în înțelegerea limbajului profesional. Preoții manifestă o oarecare prudență față de instrumentele și protocoalele psihologice, iar specialiștii exprimă temeri privind relativizarea dogmelor sau interpretarea greșită a experiențelor religioase. Aceste tensiuni structurale reflectă diferențe paradigmatice fundamentale privind înțelegerea persoanei și a suferinței, subliniind necesitatea unui cadru de colaborare care să fie simultan formal și flexibil.
Experiența anterioară de colaborare relevă un dezechilibru între disponibilitatea specialiștilor și implicarea preoților. În timp ce psihologii și medicii sunt mai proactivi în implicarea preoților, activitatea practică a clericilor este mai restrânsă și sporadică. Această discrepanță sugerează că potențialul de dezvoltare a colaborării există, însă implementarea trebuie să țină cont de ritmurile și condițiile specifice ale ambelor categorii profesionale. De asemenea, identificarea unor bariere precum reticența beneficiarilor și lipsa unui cadru formal subliniază rolul factorilor contextuali și instituționali în succesul inițiativelor interdisciplinare.
Inițiativele propuse, cum ar fi programele comune de formare, elaborarea de ghiduri și protocoale, crearea de rețele de suport și înființarea unei asociații profesionale au fost percepute pozitiv de ambele grupuri, chiar dacă gradul de consens diferă ușor. Specialiștii acordă prioritate instrumentelor formale și standardizării procedurilor, în timp ce preoții favorizează inițiativele integrate în activitatea pastorală și sprijinul direct al comunității. Această complementaritate indică faptul că o strategie eficientă de colaborare trebuie să combine structura formală cu implementarea practică, în vederea maximizării impactului și acceptabilității.
Concluzii
Studiul confirmă neechivoc necesitatea colaborării interdisciplinare între preoți/ duhovnici și specialiști în sănătate mintală, evidențiind atât punctele comune, cât și diferențele de perspectivă și practică. În esență, colaborarea nu este doar oportună, ci indispensabilă pentru abordarea integrată a nevoilor persoanelor care se confruntă simultan cu aspecte psihologice și spirituale.
Analiza răspunsurilor primite a relevat faptul că succesul colaborării depinde de crearea unui cadru formal, clar și flexibil. Acesta ar trebui includă protocoale comune, ghiduri de bune practici și formări interdisciplinare, dar și recunoașterea și respectarea rolurilor și sensibilităților fiecărei categorii profesionale. În același timp, implicarea comunității și integrarea inițiativelor în activitatea pastorală contribuie la acceptabilitatea și sustenabilitatea colaborării.
De asemenea, studiul nostru subliniază importanța înființării unei asociații sau fundații profesionale, percepută pozitiv de ambele grupuri, ca mecanism de consolidare a colaborării, de standardizare a practicilor și de facilitare a dialogului continuu între știință și religie. Această structură poate transforma barierele existente – prejudecăți, confuzii de rol și diferențe conceptuale – în oportunități de dezvoltare profesională și comunitară.
Rezultatele sugerează că o colaborare eficientă între preoți și specialiști în sănătate mintală nu este doar o strategie profesională, ci un imperativ comunitar care poate contribui la promovarea sănătății psihice și spirituale în mod holistic și integrat.
Recomandarea centrală este adoptarea unui model de colaborare care să fie simultan formal, structurat și centrat pe nevoile comunității, combinând instrumentele metodologice cu activități practice și pastorale, astfel încât beneficiile să fie resimțite de toți actorii implicați: profesioniști și beneficiari. Condiția esențială care trebuie îndeplinită pentru a fundamenta o împreună-lucrare autentică și funcțională o reprezintă asumarea unui model antropologic comun, cel creștin-ortodox, sau măcar asigurarea unei convergențe între modelele antropologice ale psihologiei cu cel creștin-ortodox.
În conferințele de la București și de la Cluj-Napoca au fost prezentate rezultatele cercetării: