Date care demontează prejudecățile față de colaborarea dintre specialiștii în sănătate mintală și preoți – în dialog cu Prof. Univ. Dr. Adrian Opre
Interviu cu Prof. Univ. Dr. Adrian Opre, decan al Facultății de Psihologie și Științe ale Educației la Universitatea „Babeș Bolyai”, în contextul prezentării extinse, în premieră publică, a rezultatelor cercetării privind colaborarea dintre preoți, psihologi, medici psihiatri și neurologi. Întâlnirea va fi organizată în format hibrid – atât online, cât și fizic, la Cluj-Napoca – joi, 18 decembrie, de la ora 19.00, în Aula Facultății de Teologie Ortodoxă.
– Domnule profesor, cum a luat naștere această cercetare și care au fost premisele de la care ați pornit?
Mai întâi, s-a născut ideea înființării unei asociații profesionale. Această asociație ne dorim să reunească și să reprezinte specialiștii din domeniul sănătății mintale – psihologi, medici psihiatri și neurologi – deschiși și dornici pentru a colabora cu preoții duhovnici. În acest context, ne-am propus ca, în prealabil, înființarea asociației să fie fundamentată printr-o analiză de nevoi riguros realizată. În fapt, am urmărit să preluăm, analizăm, dar și să interpretăm atât perspectiva specialiștilor în sănătate mintală, cât și pe cea a preoților duhovnici privind posibilitatea unei reale colaborări. Concret, am asumat să lecturăm nevoile, dificultățile, dar și oportunitățile unei împreună-lucrări.
– Ce v-a surprins cel mai mult la rezultatele obținute până acum?
Ne-au surprins mai multe lucruri. Recunosc, cele mai multe au fost surprize plăcute, iar unele dintre ele au reușit chiar să ne contrazică o serie de supoziții marcate de îndoieli. Sincer, ne-a bucurat îndeosebi faptul că rezultatele cercetării ne-au subminat aceste incertitudini. Au fost și rezultate care ne-au generat semne de întrebare și pentru care, cel puțin la început, nu am avut răspuns – dar pe care le-am elucidat ulterior, în baza unei analize atente a răspunsurilor. Pentru că întrebarea dumneavoastră vizează rezultate-surpriză și pentru că săptămâna viitoare va avea loc o întâlnire cu cei din Comunitatea Hristocentric, dar și cu un public mai larg, aș dori să amânăm răspunsul, pentru ca el să facă parte din pachetul informațiilor pe care le vom dezvălui atunci. Evenimentul de prezentare și dezbatere de la Cluj-Napoca se va desfășura în format fizic în data de 18 decembrie, la ora 19.00, în Aula Facultății de Teologie Ortodoxă, dar și online, pentru cei din alte localități. Pentru cei care se înscriu și participă fizic, am pregătit mai multe surprize.
– Care este, în esență, nevoia cea mai clar demonstrată științific prin această cercetare?
Nevoia unei reale, autentice, dar și inevitabile colaborări între specialiștii în sănătate mintală și preoții duhovnici. Ea a fost rostită neechivoc de către ambele grupuri de respondenți. La fel de clar exprimată și validată de date statistice a fost nevoia de a beneficia de cursuri sau programe de formare inițială și continuă în domeniul complementar de pregătire al fiecărei categorii de participanți la studiu. Mai precis, specialiștii în sănătate mintală și-au exprimat dorința de a beneficia de cursuri oferite de preoți profesori, duhovnici cu îndelungată experiență. Așteptările lor sunt de a valorifica, de asemenea, contexte pentru familiarizare, pentru adâncire în perspectiva Bisericii Ortodoxe privind sănătatea, boala și soluțiile vindecătoare, dar și pentru o cunoaștere mai fină a aspectelor duhovnicești ale experiențelor umane. Preoții, pe de altă parte, și-au mărturisit fără rețineri nevoia unei pregătiri mai articulate în arii specifice ale psihologiei și ale medicinei psihiatrice sau neurologice, în particular cu un interes mai mare cu privire la psihopatologie așa cum este ea interpretată în cheie științifică.
– Cum se diferențiază datele obținute în România de tendințele internaționale privind relația dintre religie și sănătatea mintală?
Noi nu am avut ca obiectiv această comparație. Totuși, în baza analizelor asupra literaturii de specialitate, pot spune că cele mai multe studii științifice privind evaluări și interpretări psihologice și medicale asupra fenomenelor și experiențelor religioase au fost derulate în țări predominant creștin protestante sau neoprotestante, urmate de cele catolice și apoi cele în care confesiunea ortodoxă este majoritară. Analizând diacronic, tot aceasta a fost și ordinea în care s-a manifestat deschiderea la dialog și colaborare între reprezentanții Bisericii și specialiști din domeniul sănătății mintale în ceea ce privește îmbinarea dintre consilierea psihologică și îndrumarea duhovnicească, spirituală concretizată în programe de consiliere pastorală.
– Despre prezentarea in extenso a rezultatelor cercetării de la Cluj, de pe 18 decembrie, ne oferiți mai multe amănunte?
Prima Conferință Națională Hristocentric a fost organizată la București pe data de 6 octombrie 2025, gazdă fiindu-ne Patriarhia Română, iar locația de desfășurare a fost Palatul Patriarhal. Date fiind constrângerile de timp din agenda acelei conferințe, am fost nevoiți să ne restrângem mult, atât în ceea ce privește conținutul prezentării datelor din cercetare cât, mai ales, din spațiul temporal destinat dezbaterilor. Participanții ne-au semnalat, în mod repetat, acest neajuns. Prin urmare, am decis să organizăm un eveniment distinct focalizat pe prezentarea rezultatelor acestei cercetări, în cadrul căruia să acordăm un interval mult mai generos discuțiilor de după expunere. Ne dorim să avem, în primul rând în sală, dar și în mediul online, cât mai multe persoane interesate de problematica investigată, cu preocupări reale privind semnificația și utilitatea colaborărilor între specialiștii din sănătate mintală și preoți. Prezența și intervențiile lor directe vor conferi adevărata valoare acestui eveniment.
– Ce rol are cercetarea cantitativă care a urmat cele calitative și cum completează ea datele obținute în prima etapă?
Noi am derulat o investigație de tip mixt. Această strategie combină cercetarea de tip calitativ cu cu cea cantitativă. Într-un asemenea demers, dacă scopul investigației este unul explorator, atunci cercetarea calitativă precede pe cea cantitativă, așa cum am procedat și noi. Abordarea calitativă sporește a priori robustețea celei cantitative, deoarece oferă celei din urmă oportunitate identificării și validării unor aspecte de profunzime ale subiectului cercetat. Cercetarea cantitativă se fundamentează pe rezultatele și concluziile abordării calitative și ne oferă șansa validării, în baza unor date statistic relevante, a concluziilor formulate în prima etapă. Pe scurt spus, cercetarea calitativă pregătește și potențează etapa cantitativă. Am optat pentru o investigație de tip mixt, deoarece ea are o serie de avantaje. Să enumerăm doar câteva dintre ele. Prin combinarea metodelor, strategia mixtă sporește validitatea analizelor și ne conferă, astfel, o imagine mai acurată a fenomenelor sau aspectelor studiate. Apoi, integrarea datelor calitative cu cele numerice sporește și înțelegerea, ceea ce înseamnă o accesare mai fină a subiectului investigat. Acest tip de investigație are o notă mai înaltă de flexibilitate, ceea ce permite cercetătorilor să-și adapteze metodele în funcție de nevoile studiului și să poată, implicit, aborda întrebări din ce în ce mai complexe. În sfârșit, nu mai puțin importantă este posibilitatea implicării active a participanților, aceștia putând oferi feedback imediat și nemijlocit – fapt ce sporește relevanța și aplicabilitatea datelor colectate prin cercetare.
– Cum vedeți aplicarea acestor rezultate în viața reală – în cabinete, în parohii, în școli?
În primul rând, ne așteptăm ca rezultatele pe care le-am obținut să contribuie în mod substanțial la reducerea, ba chiar la eliminarea reticențelor și prejudecăților față de colaborarea dintre specialiștii în sănătate mintală și preoții duhovnici. Datele colectate de noi au demonstrat deslușit că o împreună-lucrare a specialiștilor cu preoți duhovnici nu este doar posibilă și realistă, dar este și foarte necesară. Ea devine cu atât mai utilă, cu cât problemele cu care se confruntă persoanele aflate în suferință psihică și/sau sufletească le afectează mai profund toate palierele vieții. În al doilea rând, din analizele pe care le-am realizat a reieșit faptul că mulți dintre respondenți au pus deja în practică strategii de conlucrare specialiști-preoți. Aceștia ne pot împărtăși din experiențele lor, oferindu-ne ilustrări de bune practici, adică de colaborări eficiente care au dat rod și au fost de un real folos persoanelor care le-au solicitat sprijin psihologic, spiritual. Altfel spus, cei care le-au exersat deja pot deveni surse importante de ghidare pentru alții, adică ei pot oferi informare, consultanță și supervizare pentru cei care sunt deschiși și dornici pentru asemenea colaborări, dar nu au experiența aplicării ei.
– Ce înseamnă, concret, constituirea unei asociații profesionale a specialiștilor creștini ortodocși? Ce condiții ar trebui îndeplinite pentru ca această asociație să funcționeze eficient și credibil?
Înseamnă o întâmpinare firească a mesajului pe care cercetarea realizată de noi vrea să îl transmită: necesitatea instituționalizării unei împreună-lucrări. Analizele noastre au demonstrat că, deși asemenea colaborări există și dau roade, ele au fost puse în practică doar în mod izolat și mai puțin structurat, în afara oricărui cadru formal care să reglementeze conlucrarea. Prin înființarea unei asociații profesionale care să aibă cel puțin un obiectiv central vizând susținerea strategiilor de abordare complementară și integrativă a persoanei umane, vom conferi legitimitate, dar și stabilitate colaborării dintre specialiștii în sănătate mintală și preoții duhovnici. În plus, vom crea premise și contexte favorabile pentru sesiuni de formare, așa cum au solicitat majoritatea participanților la studiu. Rezumând, prin înființarea unei asociații profesionale a specialiștilor în sănătate mintală, a celor creștini practicanți și preocupați de colaborare cu clericii, vom transforma o deschidere declarată într-o realitate instituțională.
– Ce ați dori să rămână, peste ani, din cercetarea Hristocentric, ca moștenire profesională și spirituală?
Ne-am dori ca această cercetare și, mai cu seamă, rezultatele ei să rămână un reper esențial al perioadei noastre de pionierat. Altfel spus, am resimți mulțumirea de după efort dacă investigația noastră ar fi menționată recurent, dar și cu încredere, ori de câte ori se va face referire la un început al unei colaborări formalizate și clarificate procedural privind colaborarea specialiștilor în sănătate mintală cu preoții din confesiunile creștine care au păstrat Taina Sfintei Spovedanii. Am dori, de asemenea, ca rezultatele noastre să fie reconfirmate și consolidate de studii succedente pe care le vom derula noi – dar, mai cu seamă, de cele realizate de alte colective de cercetători având preocupări similare cu ale noastre. Nu în ultimul rând, ne-am dori ca toate concluziile studiului nostru să se constituie în veritabile contraargumente cu care să întâmpinăm pe cei care își exprimă încă scepticismul față de posibilitatea și, mai cu seamă, față de beneficiile acestei necesare și răsplătitoare împreună-lucrări.
