Cum a fost la „Beyond the Mind” – reacții ale studenților prezenți la eveniment
După Conferința „Beyond the Mind” și, mai ales, după ziua a doua organizată în colaborare cu membrii proiectului Hristocentric, am stat de vorbă cu o parte dintre studenții prezenți în sală. Pentru mulți dintre ei, întâlnirea dintre psihologie și teologie a însemnat speranță, validare și sentimentul că nu trebuie să aleagă între credință și profesie.
„Sunt în anul al II-lea la masterul de Psihologie Educațională și Consiliere Psihologică. Și sunt consilier școlar. Eu sunt și fiică de preot și am avut, de-a lungul studenției, un gând de vinovăție, pentru că nu înțelegeam exact cât ajută și cât încurcă psihologia în dezvoltarea, în vindecarea, în terapia persoanelor. Faptul că acum există acest dialog la mine în facultate și în amfiteatrul în care am făcut atâtea cursuri – pot spune că este un vis împlinit. Mă bucur foarte mult că au venit oameni atât de deschiși și atât de dornici să împărtășească experiența lor.” – Iustina Stoica
„Mereu mi-am dorit să îmbin Psihologia și Teologia, dar pentru foarte mult timp am crezut că acest lucru este imposibil. Conferința de azi mi-a oferit foarte multă speranță, mai ales după ce s-a discutat despre terapie în context ortodox. Recunosc, nici nu mă așteptam ca atât de mulți oameni importanți în domeniul universitar să fie dedicați credinței! Mă bucur de aceste descoperiri și, poate, acum, evenimentul acesta va deveni o piatră de temelie pentru ca, în viitor, să devin student la Teologie și, de ce nu, pe lângă terapeut – și preot.” – Cătălin Andrei Predoi
„Pentru mine, e o mare bucurie că facem acest demers de a integra mai multe perspective: perspectiva teologică și duhovnicească, perspectiva psihologică și cea filozofică. Pentru că eu, fiind studentă acum în anul al II-lea, cumva m-am obișnuit cu ideea că la Psihologie latura mea duhovnicească nu prea are loc să se dezvolte foarte mult. Trebuie să fac eu un efort individual ca să îmbin cele două perspective. Și chiar am fost foarte bucuroasă că doamna Ioana David a făcut posibilă această conferință, că e atât de multă lume interesată și chiar sunt prezenți destui studenți. Dialogul a fost foarte pertinent și am simțit că sunt în locul potrivit. Am simțit că nu mi se taie aripile duhovnicești din punct de vedere profesional. Doar trebuie să găsim contextele potrivite și oamenii potriviți cu care să avem conversațiile de acest fel.” – Gala Jura
„Am mai avut contact cu Hristocentric, iar ziua de azi m-a atras prin niște prezentări foarte valoroase la intersecția dintre teologie și psihologie. Pentru mine, ca student la ambele facultăți, la Teologie în anul IV și la Psihologie în anul al II-lea, e important pentru că îmi arată, pe de o parte, faptul că există puncte reale de intersecție între domenii, există punți reale între cele două discipline. Pe de altă parte, nu doar științele se pot întâlni, ci și oamenii se pot întâlni. Iar asta e mai important chiar decât primul aspect.” – Mihail Banu
„De-a lungul timpului, ambele domenii au fost de interes pentru mine, dar întotdeauna mi-a fost cumva indusă ideea că se bat cap în cap. Mi s-a demonstrat că, de fapt, pot merge mână în mână și pot continua cu studierea amândurora. Nu spun asta neapărat în ideea de a face studii în domeniul Teologiei – dar voi continua să citesc pentru mine, să mă interesez și, poate, să integrez în cariera mea în domeniul psihologiei și partea teologică.” – Gabriela Stoica
„Subiectul de azi mi se pare important, pentru că majoritatea oamenilor apelează prima dată la religie atunci când ajung într-un moment de cotitură, pierd pe cineva drag sau pățesc ceva grav. Cred că ar trebui să instruim preoții și, de asemenea, psihologii, să abordeze ambele subiecte în același timp, întrucât oamenii nu diferențiază așa bine preotul de psiholog. Când se duc la spovedanie, de exemplu, fac terapie fără să-și dea seama. În acest context, preoții ar trebui să știe cum să gestioneze problemele mai serioase și, poate, pe viitor, să îi îndrume pe oameni spre un psiholog. Și invers, psihologii ar trebui să îndrume oamenii corespunzător către biserică, atunci când este cazul și când beneficiarul are deschidere spre credință.” – Denisa Panainte
„Eu nu am nicio legătură cu partea religioasă. Nu sunt practicantă a vreunei religii în niciun fel, mă numesc agnostică. Am un interes pentru ce înseamnă spiritualitate și ce este dincolo de minte din punctul acesta de vedere, dar nu am echivalat niciodată, în experiența mea, ideea asta cu biserica sau cu o organizație religioasă, de orice fel ar fi. Sunt, însă, conștientă că există o resursă enormă pentru cei care găsesc, într-adevăr, ceea ce caută în partea aceasta, spirituală. Și, fiind studentă la masterul de Psihoterapie focalizată pe emoții știu că noi, ca psihoterapeuți, trebuie să lucrăm cu acest fond cu care vine clientul și care constituie o resursă foarte importantă pentru el.” – Lia Zamfir
„Eu sunt o persoană foarte credincioasă și mi se pare că e important ca celor care vin în terapie să li se recunoască credința și să fie, într-un fel, auziți. Nu să li se spună, cum mi s-a întâmplat mie, că nu trebuie să te duci în direcția aia, că nu e bine să crezi prea mult… Mi-au plăcut ideile discutate la conferință și, în teorie, da, totul e ideal și frumos. Trebuie, însă, să recunoaștem că mai este de muncă în practică – și în zona psihologiei, dar și în biserică.” – Andra Maria Marin
