Concluzii după prima Conferință Națională Hristocentric – în dialog cu Psih. Dr. Andreea-Simona Cîntărețu, manager al proiectului
Interviu cu Andreea-Simona Cîntărețu, doctor în Psihologie, psihoterapeut specialist, psiholog clinician, manager Hristocentric, după prima Conferință Națională a proiectului Hristocentric.
– Întâlnirea din octombrie, de la Palatul Patriarhiei, a marcat o etapă extrem de importantă a proiectului Hristocentric. Cum a fost pentru dumneavoastră această experiență?
A fost, cu adevărat, o etapă importantă, încununarea unei munci intense. Am avut emoții, pentru că până în ultima clipă, nu am cunoscut rezultatele cercetării naționale cu tema „Îmbunătățirea colaborării între preoți și specialiști în sănătate mintală: premisele unei autentice împreună-lucrări”. Dar ne-am asumat că vom merge mai departe – sau nu – în funcție de aceste rezultate. Dacă cercetarea ar fi arătat că nu este nevoie, ne-am fi oprit. Însă tot ce s-a petrecut arată că Dumnezeu a lucrat. Comunitatea a răspuns, fondurile au venit de nicăieri, oamenii s-au implicat. Un proiect fără angajați, fără finanțare clară, care a crescut organic – dar care s-a îmbinat frumos – nu poate fi decât o lucrare de Sus.
– În ce stadiu se află acum proiectul Hristocentric și care sunt concluziile?
Până în momentul acesta, pot spune că am pus o fundație stabilă a proiectului: s-a creat o comunitate și s-au conturat programe de lucru. Și am verificat, prin această etapă de cercetare, dacă intenția noastră este validă. Exact așa cum spunea și domnul profesor Adrian Opre, cel care a coordonat cercetarea, nu vorbim despre ideea subiectivă a unui grup de persoane, ci este o nevoie demonstrată științific, la nivel național. Prezentarea făcută la Palatul Patriarhiei a fost una succintă, adaptată cadrului și publicului prezent. Însă această cercetare va mai fi prezentată și dezbătută pe larg.
– Se știe când?
Vor exista mai multe întâlniri. Prima va fi miercuri, pe 17 decembrie, la Cluj. O prezentare în sistem hibrid – și în sală, și online – susținută de domnul profesor Adrian Opre și de echipa sa de cercetare.
– Acum urmează o nouă etapă a proiectului. Despre ce este vorba, mai exact?
Având acest pilon, cercetarea, și binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, mergem, într-adevăr, către o altă etapă: aceea de a vedea cum putem pune în practică o colaborare reală între preoții duhovnici, creștinii ortodocși și specialiștii în sănătate mintală, în beneficiul celor care apelează la aceste servicii în România. Dacă până acum am răspuns la întrebarea: „este nevoie de această cercetare?”, în anul care urmează vrem să răspundem la: „cum poate fi posibilă această colaborare?”. Vom studia relația dintre psihologie și teologie și cum o putem include în practica noastră, urmând ca apoi să punem bazele unei asociații profesionale a specialiștilor creștin-ortodocși.
– Înțeleg că această idee de asociație vine firesc, din parcursul proiectului. Ce condiții trebuie îndeplinite pentru ca ea să devină realitate?
Pentru a constitui această asociație, trebuie să probăm mai întâi dacă intenția și colaborarea dintre noi sunt sustenabile. Avem suport și susținere – atât financiară, cât și umană –, prin oameni implicați? Până acum, am crescut organic, cu mult efort voluntar. Dumnezeu a rânduit să găsim fonduri particulare care să ne susțină și oameni dăruiți care au sprijinit partea tehnică, din punct de vedere financiar. Dar, ca să mergem mai departe, avem nevoie de un alt tip de efort. Mai implicat, mai organizat, cu oameni angajați. Ne-am dori să avem un secretar, un project manager, oameni care să dedice mai mult timp proiectului decât pot voluntarii. În același timp, avem nevoie în continuare și de voluntari implicați în cadrul comunității.
– Deci, concret, ce se va întâmpla acum, după Conferință? Cum vă organizați pentru perioada următoare?
După ce am așezat întâlnirile noastre și am prelucrat rezultatele conferinței, precum și întâlnirile duhovnicești din toamna aceasta, le-am publicat pe toate pe site-ul Hristocentric, pentru a ajunge la membrii comunității și la cei care ne urmăresc. Acum, ne structurăm la nivelul comunității și constituim un board executiv care să se ocupe de buna funcționare a proiectului. Suntem în curs de a elabora programul pentru anul 2025-2026: cursuri duhovnicești, cursuri ale specialiștilor către comunitate și către teologi, întâlniri ale comunității fizice și online, pelerinaje, conferințe, prezentarea cercetării în mediul academic și publicarea rezultatelor în reviste științifice, pentru a demonstra importanța și profunzimea acestei nevoi de împreună-lucrare dincolo de granițele comunității noastre și în întâlnirile științifice de orice gen.
– Cât despre implicarea comunității, aceasta ce presupune?
În perioada următoare, ne dorim să cunoaștem mai bine membrii comunității noastre. Să vorbim la telefon, să ne întâlnim online și față în față mai ales cu cei care doresc să se implice. Invităm membrii comunității să contribuie activ prin participare la programele noastre, prin donații, dar și ca voluntari care să ajute la buna organizare a acestor activități.
– Cum vedeți, personal, această lucrare după un an de la implementare?
Dau, în primul rând, slavă lui Dumnezeu și mulțumesc Maicii Domnului. Maica Domnului a fost cel mai mare „fundraiser” din tot acest proces. Așa cum am spus și altădată, înaintea scrierii programului am plecat cu buget zero, doar cu rugăciune la Maica Domnului. Invităm întreaga comunitate să ne pomenească și să ne rugăm, de exemplu, luni
seara, cu Acatistul Bunei Vestiri, pentru a ne ajuta Maica Domnului în continuare să existe fondurile necesare proiectului.
– Până la urmă, cum poate fi sustenabil acest proiect?
Trebuie să fim realiști. Dacă vrem să folosim termeni specifici – de specialiști creștin-ortodocși –, dacă munca noastră se va expune în această formă, nu vom putea accesa fonduri europene. Toate fondurile care pot susține organizarea trebuie să fie private. Este un proiect care poate merge mai departe doar dacă o comunitate se autosusține sau găsește oameni dăruiți care să sprijine lucrarea. De aceea, în acest an, vom testa – înainte de a lansa oficial asociația –, dacă noi, împreună, avem capacitatea de autosusținere și implicare, dacă putem duce acest proiect la un nivel cu adevărat sustenabil.
– Dacă ar fi să priviți puțin spre viitor: unde ați vrea să fie Hristocentric în vara anului 2026?
Mi-aș dori să avem o echipă executivă care să dedice timp proiectului, un număr constant de voluntari implicați, membri ai comunității care să se folosească, în mod real, de programele oferite pentru dezvoltarea lor umană și profesională. Să avem o comunitate care se cunoaște și relaționează eficient, lucrând împreună pentru ceea ce își propune: sprijinul real al celor care caută ajutor duhovnicesc și psihologic.
