„Copingul religios îl putem învăța și practica apelând la preoții noștri și la Biserică” – în dialog cu Andreea Horoiță, psiholog clinician
Interviu cu Andreea Horoiță, psiholog clinician cu activitate didactică la Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației, la Universitatea „Babeș Bolyai” din Cluj-Napoca.
– V-am prezentat deja, dar ne-am bucura să ne spuneți mai multe detalii despre dumneavoastră și despre dorința de a face parte din comunitatea Hristocentric.
Sunt psiholog clinician, consilier psihologic și psihoterapeut CBT, proaspăt doctor în Psihologie, și mă bucur foarte mult că fac parte din comunitatea Hristocentric. Consider acest proiect unul dintre spațiile sigure de manifestare a iubirii noastre pentru Dumnezeu, în logica în care, dacă Îl iubesc pe Dumnezeu, mă iubesc pe mine și iubesc și pe ceilalți oameni.
– Care dintre programele desfășurate până acum v-au fost de folos în activitatea didactică? Dar în cabinet, pentru clienții dumneavoastră?
Absolut toate programele m-au ajutat. Cercetarea, cursurile, sinaxele și toate întâlnirile Hristocentric au reprezentat, pentru mine, oportunitatea de a-mi îmbunătăți și cristaliza cunoștințele. Aceste cunoștințe le folosesc în activitatea didactică și în cabinet. Cred că mă ajută să văd dincolo de forma omului din fața mea, înspre profunzimea acestuia.
Mai departe, acest lucru mă ajută și îmi dă curajul să îndrăznesc, de exemplu, să contribui la o instruire și la o corectare blândă în activitatea didactică, la repararea fisurilor în ședințele de psihoterapie sau la construirea unei noi forme a omului din cabinet, în direcția dorită de acesta, în ședințele de consiliere psihologică.
– Cât de necesară este, pentru beneficiari, colaborarea dintre specialiștii în sănătate mintală și preoți?
Personal, o consider de maximă necesitate. Și nu doar pentru că sunt creștin ortodoxă, ci și datorită procesului de vindecare la care am privilegiul să particip în cabinet. Am văzut de multe ori diferențe de vindecare între persoanele care folosesc coping religios – rugăciune, Sfânta Liturghie, Sfintele Taine – și cele care nu. Copingul religios aduce un plus de valoare, o profunzime și un sens acolo unde pare că nu există sens, schimbă comportamente, gânduri și emoții mai eficient și mai de durată.
Putem vedea asta în timp, la follow-up. În plus, cei care folosesc coping religios reușesc să ajute și pe cei din jur, nu doar pe ei, în acest proces de vindecare. Or, copingul religios îl putem învăța și practica apelând la preoții noștri și la Biserică. Așadar, consider că această colaborare este neîndoielnic foarte importantă dacă vrem să avem un proces complet de vindecare și efecte benefice de durată.
– Cum se poate realiza, din perspectiva dumneavoastră, această împreună-lucrare?
Cred că deja se realizează pe alocuri. Sunt mulți specialiști în sănătate mintală care apelează la preoți, și invers. Mai departe, prin proiecte de acest gen, cum e Hristocentric, prin întâlniri, discuții, workshop-uri. Prin binecuvântarea ierarhilor, credință și dragoste. Multă dragoste, aș dori să subliniez, pentru că dragostea conduce înspre complementaritate și nu înspre competitivitate.
– Ați participat la Cluj la Conferința Hristocentric. Care sunt impresiile legate de această întâlnire?
A fost o conferință deosebită. A adunat peste 700 de suflete care strigă același lucru: „dorim colaborare, vrem să ajutăm omul, să ne ajutăm pe noi și între noi”. De multe ori am încercat să redau în cuvinte atmosfera live din acea seară, dar cred că în acest caz nu reușesc să exprim cu adevărat ceea ce se vedea sau se simțea. Este ca acel moment în care vezi răsăritul pentru prima dată și, fiind atât de fascinat și impresionat, nu reușești să spui decât: „Wow!”.
Per total, întâlnirile Hristocentric sunt foarte utile. Ne ajută să ne simțim vii, să nu ne pierdem în încărcătura grea a zilelor pe care uneori o aducem și o predăm mai departe. Ne validează profesia și colaborarea profesională. Ne amintește că am început cu toții acest demers pentru a-i ajuta pe ceilalți, și putem face asta împreună. Ne amintește că e important ceea ce facem.
– Cum ați caracteriza cercetarea care s-a desfășurat în cadrul proiectului Hristocentric și ce v-a surprins cel mai mult din rezultatele transmise?
Cercetarea realizată în cadrul proiectului Hristocentric merită toate felicitările. Pe această cale, cred că putem să îi mulțumim cu toții domnului profesor Adrian Opre. Putem doar să ne imaginăm cantitatea de efort necesar pentru a demara, finaliza și apoi expune o cercetare de acest gen, la o scală internațională.
Domnul profesor și echipa Hristocentric au prezentat atât la București, cât și la Cluj, rezultatele cercetării care a avut ca obiectiv analiza de nevoi percepute atât pentru specialiștii în sănătate mintală, cât și pentru teologi, analiza și dezvoltarea unor practici religioase folosite în tandem cu cele psihologice, bariere percepute și factorii facilitatori. Metodologia a fost una mixtă, analiza datelor fiind realizată atât calitativ, cât și cantitativ. M-a surprins, poate, dar în mică măsură, să descopăr că există o diferență între valorile percepute ale specialiștilor în sănătate mintală și ale preoților.
M-a surprins plăcut participarea impresionantă a diasporei în cadrul acestei cercetări. Am simțit cuvântul „comunitate” în întregimea lui când am văzut numărul mare de participanți din diaspora. E plăcut să ne adunăm cu toții pentru o idee, fără să avem granițe între noi. Voi încheia cu un citat al domnului profesor Adrian Opre care atât mie cât și colegilor mei ni s-a părut surprinzător, plăcut și util deopotrivă. Anume, să nu uităm că „Adevăratul Tămăduitor este Bunul Dumnezeu”.
– Pornind de la aceste rezultate, ce credeți că s-ar putea îmbunătăți în curricula studenților de la Psihologie – în care, deocamdată, se pune mai mult accent pe minte și pe trup și, poate, prea puțin pe suflet?
Ca răspuns la această întrebare, aș vrea să subliniez o idee. Accentul pe minte și pe trup este absolut necesar studenților de la Psihologie. Cum altfel ar putea deveni ei specialiști în sănătatea mintală, dacă nu ar înțelege cum funcționează mintea, mecanismele și vulnerabilitățile acesteia? Dacă nu ar învăța că există o relație minte-trup? În ceea ce privește relația minte-trup-suflet, ei au și posibilitatea investigării acestei dinamici prin cursuri specializate.
Însă conceptul de „minte” este absolut fundamental la Facultatea de Psihologie, pentru că este fundamentul pe care se va baza toată cariera lor. Desigur, ca linie investigativă, se pot demara și alte programe în planul de învățământ care să vizeze sufletul și perspectiva religioasă, prin colaborarea cu cadrele didactice de la Facultatea de Teologie, însă cu accent pe limitările noastre ca profesioniști și specializare. Altfel, ajungem să vorbim despre suflet la Facultatea de Psihologie și despre minte la Facultatea de Teologie, lucru care nu prea este indicat.
– Revenind la Hristocentric, ce programe considerați că ar fi oportun să dezvoltăm pe viitor?
Mă gândesc că poate ar fi util să discutăm cazuri și să propunem soluții împreună. Dar linia pe care s-a mers până acum, cu întâlnirile Hristocentric, sinaxele, cursurile și cercetarea, asigură deja o desfășurare excelentă a unei împreună-lucrări. Echipa Hristocentric a fost până acum foarte atentă și eficientă cu nevoile tuturor specialiștilor, din punctul meu de vedere.
– În loc de final, vă rugăm să transmiteți un mesaj pentru colegii din Hristocentric.
Colegilor aș vrea să le mulțumesc pentru oportunitatea de implicare, deschidere și împreună-lucrare de până acum. Să ne rugăm la Bunul Dumnezeu să ne lumineze mințile și să nu uităm de dragostea noastră pentru Dumnezeu și dragostea lui Dumnezeu către noi. Să ne ajute Bunul Dumnezeu să ne iubim unii pe alții, așa cum Dumnezeu ne iubește pe noi și să progresăm în împreuna-lucrare frumos și fructuos.
