Doi ani de Hristocentric: roadele unei împreună-lucrări
Închiderea unei etape. După doi ani de proiect-pilot Hristocentric și în pragul continuării unei noi etape, am dorit să privim spre ceea ce s-a organizat și spre ceea ce a rămas. Spre agenda evenimentelor, dar și spre inimile oamenilor – membri ai comunității, susținători și inițiatori. Nu am căutat statistici. Nu am urmărit să aflăm care a fost „cel mai apreciat” curs sau cea mai reușită conferință. Ne-a interesat ce rămâne după doi ani de împreună-lucrare dintre psihologie și teologie. Răspunsurile au venit din toată țara. Deși fiecare respondent poartă amprenta unei istorii personale, declarațiile au început să se completeze reciproc, asemenea unor piese din același mozaic.
Unii au vorbit despre conferințe. Alții despre sinaxe. Mulți au evocat întâlnirile de la Porto Lagos. Au fost amintite conferința Beyond the Mind, întâlnirea cu Preasfințitul Părinte Benedict, cursurile susținute de părintele profesor Daniel Benga, de părintele profesor Ioan Teșu, de profesorul Adrian Lemeni, dialogurile cu Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul și multe alte momente care au marcat parcursul comunității.
Și totuși, dincolo de nume, teme și evenimente, aproape toate mărturiile se întorc spre aceeași concluzie. Hristocentric nu este perceput ca o succesiune de activități. Este o comunitate în care oamenii cresc împreună.
O comunitate care se naște din întâlnire
Acesta este cel mai frumos lucru care se desprinde din răspunsurile primite. Foarte puțini vorbesc despre Hristocentric ca despre un proiect. Cei mai mulți folosesc cuvinte precum comunitate, comuniune, împreună, același duh, misiune comună.
Mariana Vasile, logoped, mărturisește simplu: „Fiecare moment este important, deoarece oferă bucuria comuniunii și dorința de a mă dezvolta prin iubirea de celălalt.” Pentru David Capriș, psiholog, cea mai importantă descoperire nu a fost o conferință anume, ci faptul că există și alți profesioniști care încearcă să își trăiască vocația fără să își separe profesia de credință.
„Am vrut să văd că există și alți psihologi care sunt totodată creștini și se zbat să își trăiască credința în timp ce își fac meseria de psihoterapeut.” În cazul Laviniei-Emilia Constantinescu, psihoterapeut și psiholog clinician, cea mai importantă experiență rămâne Conferința Națională Hristocentric din 2025. Nu neapărat pentru amploarea organizării, ci pentru ceea ce a făcut posibil: „Mi-a oferit oportunitatea de a mă (re)întâlni cu mai mulți colegi sau foști profesori psihologi sau teologi și de
a simți că fac parte dintr-o comunitate profesională care și-a asumat o misiune comună”.
Aceeași idee apare din nou și din nou. Nu doar conținutul conferințelor contează. Contează faptul că există oameni care caută împreună. Părintele Daniel Popa sintetizează foarte frumos această experiență, răspunzând că momentele cele mai importante în cadrul Hristocentric au fost „întâlnirile fizice cu ceilalți membri”. Doar atât. Și, poate, nu mai este nevoie de nimic în plus.
Nicolae Cristea, asistent personal, psiholog și preot vorbește despre: „Interacțiunea directă cu interlocutorii. Prezență și comuniune în vivo. Sentimentul de «comunitate» și de «același duh»”. De altfel, numeroși participanți afirmă că întâlnirile față către față au avut un impact deosebit. Nu pentru că informația ar fi fost diferită față de mediul online, ci pentru că prezența celuilalt schimbă felul în care omul primește adevărul. Claudia Chiorean, psiholog clinician și consilier de carieră, spune fără ezitare: „Întâlnirea în mod fizic rămâne în top”. Claudia-Maria Podașcă, teolog, medic neurolog și medic urgentist, completează: „Întâlnirea fizică de la București mi-a rămas la suflet – conectare cu oameni deosebiți”. Iar Minodora-Mihaela Iova, psiholog clinician, amintește despre Conferința Națională Hristocentric din octombrie 2025: „Locația, participarea și, nu în ultimul rând, binecuvântarea Părintelui Patriarh Daniel au însemnat, pentru mine, garanția că proiectul Hristocentric de împreună-lucrare va deveni realitate”.
Întâlnirile care au devenit repere
Un loc des menționat în răspunsurile participanților îl reprezintă Porto Lagos. Pentru mulți, întâlnirile din Grecia – că au fost în 2024 sau în 2025 – nu au fost doar un eveniment reușit, ci momentul în care comunitatea Hristocentric a căpătat chip. Ana Zlătaru, psihoterapeut, spune simplu: „Pelerinajul Porto Lagos… sublim!”.
Pentru Mariana Bașturea, psiholog, acele zile au schimbat chiar direcția vieții sale profesionale: „Aș alege întâlnirea din Grecia, de anul trecut. A fost o experiență profundă atât din punct de vedere duhovnicesc, cât și uman. Am avut ocazia să îl întâlnim mai îndeaproape pe Starețul Efrem și să petrecem timp împreună ca grup. În acea perioadă s-au consolidat multe relații care ulterior s-au transformat în colaborări și proiecte concrete. Pentru mine, acea întâlnire a reprezentat și începutul drumului care m-a condus către activitatea desfășurată în cadrul Centrelor Roua”.
În multe dintre mărturii apare același nume: Părintele Stareț Efrem Vatopedinul. Unii amintesc conferințele sale. Alții sinaxele. Alții întâlnirile informale. Dincolo de context, aproape toți vorbesc despre aceeași profunzime a cuvântului său. Tema care pare să fi rămas cel mai adânc întipărită este cea dedicată îndreptățirii de sine. Carmen Grigoraș Nițescu, psiholog clinician și psihoterapeut, descrie: „Momentul care mi-a rămas cel mai puternic în minte a fost participarea la sinaxa online cu părintele stareț Efrem Vatopedinul, având ca temă «Îndreptățirea de sine, vrăjmaș al adevăratei vindecări». Tema m-a impresionat prin profunzimea și actualitatea ei, deoarece mi-a oferit ocazia să reflectez asupra tendinței de a ne apăra, de a ne justifica și de a evita asumarea propriilor greșeli. Cuvintele părintelui au adus multă claritate și au evidențiat legătura dintre smerenie, adevăr și vindecarea sufletească”.
Când psihologia și teologia încep să vorbească aceeași limbă
În paralel, mulți evocă întâlnirile cu Preasfințitul Părinte Benedict, cu Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, cu părintele profesor Daniel Benga, părintele profesor Ioan Teșu, profesorul Adrian Lemeni sau profesorul Gheorghe Oprea, fiecare dintre ei lăsând urme diferite în viața participanților. Mihaela Țuțu, psiholog, amintește cursul părintelui profesor Daniel Benga astfel: „Ne-a oferit o perspectivă teoretică și practică hipercomplexă și completă asupra omului, a relației sale cu Dumnezeu, precum și modul în care, prin Sfintele Taine ale Bisericii, omul poate ajunge de la păcat la virtute, de la suferință la vindecare, de la chipul lui Dumnezeu la asemănarea cu Dumnezeu”. Pentru alții, una dintre cele mai folositoare întâlniri a fost cea dedicată dimensiunii vindecătoare a Sfintelor Taine sau conferința despre frică în viziune duhovnicească.
În răspunsurile comunității apare și un alt reper: conferința Beyond the Mind. Pentru unii, este suficient să îi rostească numele. Pentru alții, experiența trăită acolo are nevoie de mai multe cuvinte. Andreea Pop-Horoiță, psiholog clinician, afirmă: „Conferința Beyond the Mind – pentru că a fost cea mai recentă și pentru că s-a văzut și s-a simțit o adevărată împreună-lucrare dintre psihologie și teologie”.
Iar un alt răspuns, de la Carmen Botezatu, psiholog clinician, surprinde cel mai bine caracterul ei simbolic: „Conferința de la Facultatea de Psihologie București a fost un eveniment istoric, unic, de mare intensitate, în care, în sfârșit, psihologia a «comunicat» direct cu religia, cu știința cea adevărată despre suflet și adâncurile ei. A fost un moment în care rugăciunea minții și a inimii a pătruns atât în zidurile cetății academice, cât și în sfera curioșilor sau receptivilor tineri psihologi”.
Cât despre rezultatele Cercetării Naționale – prezentate în câteva rânduri de-a lungul întâlnirilor fizice și online, acestea au bucurat prin confirmarea necesității împreună-lucrării. Și au bucurat nu doar specialiștii în sănătate mintală, ci și teologii. În acest context, părintele Alexandru Labont a spus: „Prezentarea rezultatelor studiului Hristocentric m-a uimit prin avantajele văzute din punct de vedere psihologic ale luării în considerare și a problemelor duhovnicești. Eu, ca teolog, văzusem deja în cadrul spovedaniei necesitatea și avantajele unei însoțiri și din punct de vedere psihoterapeutic, nu doar duhovnicesc, pentru anumite persoane”.
Acest tip de răspunsuri arată că dialogul dintre psihologie și teologie nu mai este perceput ca o simplă temă de conferință. Pentru mulți dintre membrii Comunității Hristocentric, el începe să devină o practică. Un spațiu în care psihologul învață să respecte lucrarea duhovnicească a Bisericii, iar teologul descoperă că anumite suferințe au nevoie și de însoțire psihologică.
O lucrare susținută, cu multă lumină, din umbră
Nicio lucrare ce își propune să construiască pe termen lung nu poate merge înainte doar prin entuziasm. Are nevoie și de oameni care aleg să creadă în ea înainte ca rezultatele să fie pe deplin vizibile. În cei doi ani ai proiectului-pilot Hristocentric, această încredere a venit și din partea celor care au ales să îl susțină material și moral. Pentru ei, sprijinul oferit nu a fost doar o contribuție financiară, ci o formă de participare la o lucrare în care au recunoscut o nevoie reală a societății românești.
Răspunsurile lor arată că fiecare a ajuns aproape de Hristocentric pe un drum diferit. Unii au descoperit proiectul prin Părintele Stareț Efrem Vatopedinul, alții prin recomandarea unor colegi, prin intermediul inițiatorilor proiectului sau participând la sinaxele comunității. Dincolo de aceste întâlniri, motivațiile converg către aceeași idee. Pentru unul dintre sponsori, Radu Lotrean, implicarea a fost răspunsul la „o chemare interioară”. Mariana Vasile vorbește despre „dorința de a susține dialogul dintre psihologie și teologie, considerând că acesta răspunde unei nevoi autentice a vremurilor pe care le trăim”. Mihaela Bordea surprinde foarte bine esența proiectului: „Mi-am dat seama că prin acest proiect se pot întâlni și dialoga cele două specializări, teologia și psihologia”. Iar Raluca Butnaru rezumă simplu: „Cred în valorile pe care Hristocentric le susține și în misiunea proiectului”.
Întrebați care este contribuția specifică a proiectului în societatea românească, sponsorii nu au vorbit doar despre cifre sau rezultate măsurabile, ci despre direcție. Radu Lotrean consideră că Hristocentric „deschide un drum pentru oamenii aflați în căutări”. Mariana Vasile sintetizează întreaga misiune în câteva cuvinte: „Hristos – centrul vieții”. Perspectiva Mihaelei Bordea pune accentul pe beneficiarii concreți ai acestui dialog: „Prin conlucrarea dintre teologie și psihologie, atât clienții cabinetelor de psihologie, cât și enoriașii din parohii primesc un ajutor specializat, adaptat nevoilor pe care le au”. Raluca Butnaru completează că proiectul este locul în care „două domenii își dau mâna pentru a sprijini societatea românească”.
Privind spre viitor, sponsorii nu se opresc la încurajări. Ei propun consolidarea organizatorică a proiectului, constituirea unei asociații profesionale, dezvoltarea unei structuri stabile de colaborare, promovarea internațională și abordarea unor teme precum familia, căsătoria, violența domestică, abuzul și sprijinirea beneficiarilor printr-o colaborare tot mai coerentă între psihologie și teologie. Această perspectivă completează firesc mărturiile comunității. Dacă participanții au vorbit mai ales despre ceea ce au primit, sponsorii vorbesc despre responsabilitatea de a face posibil ca această lucrare să continue și să rodească în anii care urmează.
Cum se vede Hristocentric din interiorul echipei
La doi ani de la începutul proiectului-pilot Hristocentric, i-am invitat și pe cei care au inițiat această lucrare să privească în urmă. În timp ce mărturiile comunității vorbesc despre roadele întâlnirilor, iar sponsorii despre încrederea acordată proiectului, vocile inițiatorilor lasă să se întrevadă sensul mai adânc al drumului parcurs și al celui care urmează.
Părintele Răzvan Ionescu privește proiectul din perspectiva mizei sale fundamentale: „Oportunitatea de a lectura cu simțire nu doar inspirată ştiințific, dar şi duhovnicească, realitatea omului de azi, fie acesta suferind – iată miza de proporții a proiectului. Complementaritatea competențelor între psihologi, psihiatri, neurologi şi duhovnici pe care o descoperim treptat, pe măsură ce înțelegem adevărata statură a omului, adevăratele sale posibilități. Ne trebuie o antropologie suficient de adâncă, care la şcoala preocupărilor filocalice cu adâncul din om să poată revela un orizont de acțiune mai larg, mai eficace. Acest proiect a oferit bazele şi chemarea la o împreună lucrare. Un puzzle compus din competențe şi experiențe diferite din a cărui rezolvare câştigă omul contemporan aflat în nevoie de sănătate mentală şi de sens.”
Pentru ieromonahul Athanasie Ulea, medic psihiatru și preot, imaginea potrivită pentru a descrie această evoluție este cea a organismului viu: „Celula umană trebuie să se dividă. Dintr-o unitate, se împarte din ce în ce mai mult – și această împărțire o ajută la formarea de organe care lucrează apoi împreună în organismul unitar al omului. La fel și în cazul științelor despre suflet care sunt, în esență, unitare. Ele s-au dezvoltat în mod particular și acum se reîntâlnesc și se integrează pentru a conlucra împreună la vindecarea completă a omului. Cred că este cea mai mare realizare a proiectului Hristocentric, pe lângă faptul că noi ne-am întâlnit, am învățat unii de la alții și am crescut și duhovnicește. Ne-am înțelepțit și, din punct de vedere științific, ne-am corectat și ne-am completat ideile despre vindecare. Un moment în care s-a confirmat utilitatea împreună-lucării a fost atunci când am discutat despre anumite situații și am înțeles cum dorințe duhovnicești reale pot fi distorsionate când se aplică într-un cadru psihoterapeutic. Este important să avem o mai mare claritate în modul în care noi putem aplica ceea ce înțelegem duhovnicește în cadrul psihoterapiei – fără a distorsiona nici psihoterapia, nici duhovnicia. De aceea, este important să se continue cursurile de aprofundare duhovnicească pentru psihoterapeuți, de aprofundare psihoterapeutică pentru duhovnici, să fie creat un cadru în care psihoterapeuții creștini pot să aibă parte de supervizare profesionistă.”
Diaconul Rareș Ionașcu consideră că direcția proiectului s-a conturat odată cu cercetarea națională desfășurată în cadrul Hristocentric: „Cred că cea mai mare realizare a proiectului Hristocentric a fost dialogul dintre părinţi duhovnici, teologi, psihologi, psihiatri și practicieni preocupați de înțelegerea persoanei umane în integralitatea sa. Dar acest dialog s-a structurat, s-a coagulat în jurul programului de cercetare «Îmbunătățirea colaborării între preoți și specialiști în sănătate mintală: premisele unei autentice împreună-lucrări». Cercetarea a dat o direcție proiectului, o identitate anume, necesară în această etapă a existenţei lui. Cred că celelalte secţiuni ale proiectului s-au coagulat în mod firesc în jurul acestui nucleu. Aș vrea să amintesc și de participarea la Conferința Națională Hristocentric organizată în octombrie 2025 la Palatul Patriarhiei. Binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel a pus în lumină importanţa proiectului. A contat şi numărul mare al participanţilor, din toate domeniile de activitate şi din toate colţurile ţării, entuziasmul lor, calitatea dialogului.”
Pentru dr. Stanislava Petrișor, neurolog, cei doi ani au reprezentat, înainte de toate, o confirmare a faptului că există oameni care aleg să lucreze împreună pentru binele celui aflat în suferință: „Am trăit o experiență unică, ce mi-a folosit și mi-a confirmat încă o dată implicarea atâtor oameni valoroși în sprijinul celor aflați în suferință. A fost o validare permanentă a principiilor călăuzitoare ale acestui proiect de către specialiști în sănătate mintală și de către părinți duhovnici, cunoscători ai valențelor sufletului uman în adevărata lui complexitate. Sunt foarte recunoscătoare și țin să mulțumesc tuturor.”
Alexandra Nadane, asistent social, fondator și director al Centrelor ROUA, unul dintre principalii susținători ai proiectului încă din etapa sa de început, privește acești doi ani din perspectiva responsabilității de a crea un spațiu în care această împreună-lucrare să poată crește: „A fost o bucurie și o responsabilitate să găzduim acest proiect în etapa de început. Le mulțumesc inițiatorilor și tuturor membrilor implicați care au contribuit cu timp, competență, experiență și discernământ la dezvoltarea acestei direcții. Tema pe care o aduce Hristocentric în atenție este foarte necesară: colaborarea între preoți, psihologi, psihiatri, psihoterapeuți și alți specialiști care întâlnesc, fiecare în felul său, suferința omului. Avem nevoie de oameni echilibrați, competenți și ancorați în adevăr, care să poată cerceta aceste teme cu seriozitate și responsabilitate. Avem nevoie de punți, de cooperare și de respect pentru specificul fiecărei vocații și profesii. Cred că misiunea psihologilor, a terapeuților și a tuturor specialiștilor în sănătate mintală poate deveni mai roditoare atunci când există dialog, sprijin reciproc și capacitatea de a lucra împreună. Nimeni nu poate răspunde singur tuturor formelor de suferință pe care le întâlnim astăzi. De aceea, sper ca această cooperare să continue și să se dezvolte. Proiectul Hristocentric are potențialul de a deschide drumuri importante atât în plan profesional, cât și în plan uman și spiritual.”
La rândul său, psiholog dr. Andreea Simona Cîntărețu, director executiv al proiectului, privește acești doi ani cu recunoștință: „Dăm slavă lui Dumnezeu, mulțumim Maicii Domnului și mulțumim Comunității Hristocentric pentru tot ceea ce s-a putut realiza, împreună lucrând până în acest moment. Mulțumim Centrelor Roua pentru călduroasa și acoperitoarea găzduire a proiectului Hristocentric în acești doi ani. Ne despărțim cu conștiința unei colaborări frumoase și cu împlinirea promisiunii de a înfăptui, în mod echilibrat, ceea ce ne-am propus. Sperăm să ne revedem cât de curând la deschiderea unei noi etape, de îndată ce noul ONG care va continua lucrarea Hristocentric va fi aprobat de instanțele judecătorești.”
Dacă toate aceste mărturii privesc mai ales spre ceea ce s-a construit până acum, prof. univ. dr. Adrian Opre, director științific Hristocentric deschide perspectiva următorilor ani și vorbește despre pasul firesc pe care îl are de făcut proiectul: „Analizele noastre au demonstrat că, deși asemenea colaborări există și dau roade, ele au fost puse în practică doar în mod izolat și mai puțin structurat, în afara oricărui cadru formal care să reglementeze conlucrarea. Prin înființarea unei asociații profesionale care să susțină abordarea complementară și integrativă a persoanei umane, vom conferi legitimitate și stabilitate colaborării dintre specialiștii în sănătate mintală și preoții duhovnici. Vom crea, în același timp, premise pentru sesiuni de formare, așa cum au solicitat majoritatea participanților la cercetare. Ne dorim ca cercetarea pe care am realizat-o în cadrul proiectului-pilot Hristocentric această cercetare să rămână un reper esențial al perioadei noastre de pionierat și să fie amintită ori de câte ori se va vorbi despre începutul unei colaborări formalizate dintre specialiștii în sănătate mintală și preoții din Bisericile care au păstrat Taina Sfintei Spovedanii. Vrem ca rezultatele să fie confirmate și dezvoltate prin alte cercetări și să devină un răspuns argumentat pentru cei care încă privesc cu scepticism această împreună-lucrare.”
Mai departe, împreună
Multe dintre răspunsurile primite – atât din partea comunității, cât și din partea sponsorilor și a inițiatorilor – converg spre aceeași direcție: Hristocentric este chemat să devină nu doar un proiect, ci un cadru stabil de colaborare. Pentru că vorbim despre om în complexitatea lui – trup, minte și suflet – există încrederea că psihologia și teologia nu sunt chemate să se concureze, ci să se completeze pentru binele omului aflat în suferință. Iar dacă această comunitate va continua să păstreze aceeași deschidere, aceeași rigoare profesională și aceeași fidelitate față de învățătura Bisericii, atunci primii doi ani vor însemna doar începutul unei lucrări care, cu ajutorul lui Dumnezeu, va aduce roade pentru mulți ani de acum înainte.
