„Este nevoie de rigoare, discernământ și dialog autentic pentru a construi punți reale între psihologie și spiritualitate” – în dialog cu Ioana David, psiholog și cadru didactic universitar
Interviu cu Ioana David, psiholog și cadru didactic universitar cu preocupări de cercetare în psihologia religiei.
– În ce măsură este de folos specialiștilor proiectul Hristocentric?
Proiectul Hristocentric este deosebit de relevant pentru specialiști. Psihologia religiei este un domeniu aflat în creștere la nivel internațional, cu un interes tot mai accentuat atât pentru cercetare, cât și pentru aplicațiile practice. În România, importanța unui astfel de demers este amplificată de faptul că mulți oameni au o identitate creștină asumată, aducând în cabinet teme legate de credință, sens și practici spirituale.
În același timp, psihologia contemporană a integrat intervenții inspirate din alte contexte culturale și religioase, în care nu toți clienții se regăsesc, ceea ce poate genera reticență față de procesul psihoterapeutic. În acest context, dezvoltarea unor cadre de lucru sensibile cultural și religios, adaptate specificului românesc, devine necesară, iar proiectul Hristocentric răspunde acestei nevoi.
– Cum v-ați folosit personal de programele care s-au desfășurat până acum în cadrul Hristocentric?
La nivel personal, proiectul Hristocentric se leagă firesc de preocupările mele pentru cercetarea și reflecția asupra dimensiunii spirituale a experienței umane. Apariția acestui proiect a oferit un cadru coerent și dinamic pentru dialogul dintre psihologie și spiritualitate, într-un mod riguros și aplicat. Un aspect care m-a surprins plăcut este interesul larg pe care l-a generat, în special în rândul psihologilor practicieni.
Setea de informare și de formare în această zonă este foarte vizibilă și confirmă faptul că, în practica de zi cu zi, specialiștii se confruntă frecvent cu teme legate de spiritualitate și simt nevoia unor repere clare și responsabile.
– Ce este psihologia religiei și care este importanța studierii ei?
Psihologia religiei studiază modul în care credințele, practicile și experiențele religioase se reflectă în viața psihică a individului. Ea analizează religiozitatea ca fenomen psihologic, fără a intra în zona teologică, dar recunoscând importanța acestei dimensiuni pentru identitatea, funcționarea și sănătatea mintală a multor persoane. Studierea psihologiei religiei contribuie la o înțelegere mai completă a omului, ca ființă care caută sens, semnificație și coerență în experiențele sale de viață.
– Credeți că în curricula facultăților de Psihologie sunt suficiente cursuri care să se apropie de înțelegerea sufletului și a părții duhovnicești a omului?
În general, nu. Deși formarea psihologică actuală este solidă din punct de vedere metodologic și științific, dimensiunea spirituală rămâne adesea marginală. Studenții sunt pregătiți să lucreze cu procese cognitive, emoționale și comportamentale, însă mai puțin cu întrebările legate de sens,
valori sau transcendență.
Nu este vorba despre o abordare confesională, ci despre recunoașterea faptului că aceste dimensiuni fac parte din experiența multor persoane și influențează modul în care ele se raportează la dificultăți și la propria viață.
– Cât de important ar fi un master de spiritualitate creștină?
Un astfel de master ar fi foarte important, mai ales dacă este construit cu rigoare academică și ca spațiu de dialog real între psihologie și dimensiunea teologică a spiritualității. Există indicii foarte clare că interesul pentru un asemenea program este real, iar în contextul proiectului Hristocentric această nevoie a fost exprimată constant de psihologi practicieni și de alți specialiști care își doresc o formare structurată, coerentă și responsabilă în această zonă.
Importanța unui asemenea program nu ține doar de acumularea de cunoștințe, ci de existența unui cadru legitim și bine delimitat în care dimensiunea spirituală a experienței umane să poată fi abordată fără confuzii de rol și fără improvizații. Un astfel de cadru ar putea oferi repere teoretice solide și criterii clare pentru practică, adaptate contextului cultural local.
– Ce spun studiile din străinătate? Sunt suficiente cercetări despre legătura dintre psihologie și spiritualitate?
La nivel internațional, există un volum tot mai mare de cercetări care evidențiază relații semnificative între religiozitate, spiritualitate și variabile precum sănătatea mintală, copingul, reziliența sau calitatea vieții. Deși domeniul este în continuă dezvoltare, aceste cercetări sunt esențiale pentru validarea științifică a unor dimensiuni ale experienței umane care au fost mult timp ignorate sau minimalizate.
– Cât de importantă este pentru România cercetarea care s-a desfășurat în cadrul proiectului Hristocentric?
Pentru România, această cercetare este deosebit de importantă, deoarece permite adaptarea rezultatelor internaționale la contextul cultural local și dezvoltarea unor date relevante pentru practică. Ea contribuie la maturizarea domeniului psihologiei religiei și la construirea unui dialog autentic între cercetare și realitatea socială și culturală românească.
– Ce credeți că ar mai trebui cercetat și ce recomandări aveți pentru specialiștii din proiect?
Ar fi utilă aprofundarea cercetării practicilor spirituale concrete și a modului în care acestea sunt trăite și integrate în viața psihică a persoanelor. De asemenea, este importantă dezvoltarea unor instrumente de evaluare adaptate cultural, realizarea de studii longitudinale și consolidarea colaborării dintre cercetare și practică, pentru a evita atât simplificările excesive, cât și confuziile de rol.
– În loc de final, vă rugăm să transmiteți un mesaj colegilor din Hristocentric.
Apreciez seriozitatea și deschiderea cu care colegii din Hristocentric abordează un domeniu complex și sensibil. Este nevoie de rigoare, discernământ și dialog autentic pentru a construi punți reale între psihologie și spiritualitate, iar munca depusă până acum reprezintă un pas important în această direcție.
