Împreuna-lucrare între psihologie și teologie devine realitate – ce s-a discutat la sărbătorirea unui an de Hristocentric
La împlinirea unui an de când a fost lansat proiectul Hristocentric, comunitatea formată în jurul acestuia a sărbătorit nu doar timpul care a trecut ci, mai ales, faptul că ideea inițială a prins rădăcini. S-a creat un spațiu real de întâlnire, de reflecție și de creștere comună între teologi, psihologi, psihiatri, neurologi – oameni preocupați de însoțirea omului și a sufletului său.
Moderatorul întâlnirii a fost Părintele Răzvan Ionescu, prodecan al Centrului Ortodox de Studii și Cercetări „Dumitru Stăniloae” din Paris și coordonator al Direcției „Teologie ortodoxă și știință”, preot paroh al parohiei ortodoxe române „Sfânta Parascheva și Sfânta Genoveva” din Paris. Acesta a oferit o privire de ansamblu asupra acestui an: „Proiectul a început efectiv să funcționeze. Oamenii se întâlnesc unii cu alții! Există preocupări – și pe parte profesională, și științifică, și duhovnicească”. Întâlnirile din cadrul Hristocentric nu sunt doar teoretice, ci creează un context viu de mărturisire și complementaritate: „Încercarea noastră este de a împărtăși experiența personală. Iar această experiență poate fi foarte valoroasă pentru ambele părți – și pentru cel care o mărturisește, și pentru cel care se lasă stimulat și își mărturisește, la rândul său, propria trăire. Formările noastre sunt diferite. Eu funcționez, de cel puțin 25 de ani, ca pasionat al întâlnirii dintre teologie și știință. Astăzi aș spune, mai degrabă, între viața duhovnicească și tot ceea ce pot să producă științele și tehnologiile. Iar în întâlnirea cu omul, cu sufletul omenesc, toate aceste competențe sunt binevenite”, a mai spus Părintele Răzvan Ionescu.
Invitat să ia cuvântul, Prof. Univ. Dr. Adrian Opre, decan al Facultății de Psihologie și Științe ale Educației la Universitatea „Babeș Bolyai” din Cluj-Napoca a subliniat dificultatea, dar și frumusețea lucrării interdisciplinare: „Experiența anilor ne-a arătat că nu e deloc ușor să aduci împreună oameni din zone profesionale diferite. Nu e simplu, pentru că noi, psihologii, medicii, terapeuții, ne formăm adesea în contexte care cultivă, poate fără intenție, tentația autosuficienței”. În acest context, a mulțumit duhovnicilor care, „acceptând să participe la aceste întâlniri, ne-au ajutat să înțelegem măcar puțin ce înseamnă timpul liturgic, să ne aducă mai aproape de spațiul spiritual către care suntem chemați”. Adrian Opre a povestit și despre cercetarea care se desfășoară în cadrul proiectului Hristocentric: „Vrem să adunăm punctele de vedere ale teologilor, medicilor, psihoterapeuților cu privire la o colaborare reală, dar și să înțelegem cum interpretează preoții această lucrare comună. Suntem într-un stadiu destul de avansat: am terminat etapa calitativă și intrăm în cea cantitativă. Scopul este ca, atunci când vom fi întrebați – fie de cei care ne susțin, fie, mai ales, de cei care sunt reticenți sau au îndoieli – să putem oferi un răspuns întemeiat. Nu doar din perspectiva unei experiențe personale sau a unei emoții, ci și din perspectiva unei fundamentări riguroase. Așadar, ne propunem să pregătim, deopotrivă, argumentele teologice, cu limpezimea lor, dar și rezultatele analitice, pentru ca demersul nostru să fie nu doar spiritual, ci și științific și aplicabil”.
Următorul vorbitor, tot din board-ul Hristocentric, Părintele Athanasie Ulea, medic psihiatru, psihoterapeut și preot în München, a adus în discuție o lecție esențială primită de la șeful său de clinică: „De fiecare dată când apăreau probleme cu aparținătorii sau cu pacienții, spunea: «Sigur este o problemă de comunicare». În timp, mi-am dat seama că așa era. Mi-a revenit în minte și ceea ce spune Înaltpreasfințitul Ierótheos Vlachos, care tratează adesea interferența dintre psihologie și duhovnicie. El remarca faptul că, atunci când știința are «probleme» cu teologia – sau invers – este, de fapt, vorba tot despre probleme de comunicare. Mă gândesc că și aici, în ceea ce facem noi, încercăm să clarificăm tocmai aceste divergențe de comunicare, diferențele de termeni sau de concepte care par comune dar care, în esență, au conținuturi diferite. Cred că, prin comunicare, se poate ajunge și la comuniune. Iar întâlnirea de astăzi este chiar o formă de comuniune – un început pentru a putea comunica mai bine în viitor”.
Dialog viu și colaborare interdisciplinară: concluzii din camerele de lucru Hristocentric
O parte esențială a întâlnirii aniversare Hristocentric a fost dedicată celor șase camere tematice de discuții, unde participanții – psihologi, teologi, duhovnici și alți profesioniști – s-au întâlnit în grupuri restrânse, s-au cunoscut, au explorat direcții concrete de dezvoltare și colaborare. Discuțiile au adus la lumină o serie de teme recurente și preocupări profunde.
În primul rând, a fost exprimată dorința clară de a înființa o școală românească de psihologie creștin-ortodoxă care să ofere un spațiu formativ valid, coerent și recunoscut legal. Aceasta ar putea funcționa ca punte între domeniile psihologiei, teologiei și chiar neuroștiinței, contribuind la o abordare holistică a sufletului uman.
Apoi, participanții au remarcat dificultatea comunicării interdisciplinare atunci când lipsesc termeni, concepte și repere comune. Hristocentric poate oferi cadrul în care să se contureze acest limbaj comun, esențial pentru colaborări reale în sprijinul beneficiarilor.
S-a propus și organizarea de grupuri de lucru tematice în care profesioniștii din diferite domenii să se întâlnească periodic pentru reflecție comună, studiu de caz și formare continuă.
Mai mulți participanți au subliniat faptul că trăirile lăuntrice ale psihoterapeuților sau duhovnicilor, mai ales în lucrul cu dimensiunea spirituală a beneficiarilor – pacienți, clienți, fii duhovnicești –, sunt adesea greu de împărtășit. Este nevoie de un cadru de încredere și confidențialitate pentru ca aceste aspecte să fie integrate profesional și duhovnicește.
A fost reiterată importanța colaborării interdisciplinare, mai ales în cazurile complexe care nu pot fi tratate exclusiv dintr-o singură perspectivă.
În cadrul întâlnirilor restrânse au fost împărtășite resurse importante – studii, cercetări, documente – dar și tehnici și practici care îmbină psihoterapia cu tradiția ortodoxă, precum: Rugăciunea inimii în sincron cu respirația, lecțiile de viață ale Sfinților Părinți, binecuvântarea dimineții, importanța Spovedaniei și Împărtășaniei ca elemente de susținere interioară.
În mod deschis, s-a discutat și despre sustenabilitatea financiară a proiectului Hristocentric – prin contribuții voluntare, sponsorizări sau implicare directă. Participanții au exprimat dorința de a investi nu doar idei, ci și resurse în ceea ce consideră a fi o lucrare de folos pentru Biserică și societate.
Întâlnirea din camere a validat, încă o dată, rolul esențial al comunității Hristocentric ca spațiu de dialog viu, formare și colaborare interdisciplinară, în care teologia și psihologia nu se exclud, ci se completează în sprijinul persoanei umane.
„Suntem într-o zonă de interdisciplinaritate, venim din domenii diferite, dar tocmai aici este forța: în diversitate”
După expunerea concluziilor din grupurile restrânse, profesorul Adrian Opre a formulat o sinteză a ceea ce este necesar pentru ca întâlnirea interdisciplinară să fie nu doar posibilă, ci și eficientă: compatibilitate antropologică, un limbaj comun, practici complementare, nu competitive. El a întărit și o idee fundamentală, inspirată de Părintele Efrem: „Și unii, și alții, trebuie să fim conștienți că Adevăratul Vindecător al sufletului nu suntem noi, cei din zona sănătății mintale, nici preoții, ci Bunul Dumnezeu. Suntem cu toții doar mijlocitori, cu roluri și priorități diferite. E important să nu uităm – și o spun cu toată convingerea – că, în această lucrare a vindecării, preotul vine cu harul preoției, ceea ce îi conferă o anumită întâietate duhovnicească. Noi, ca psihologi sau specialiști, venim în complementaritate, și nu în opoziție. Adevăratul Vindecător rămâne întotdeauna Dumnezeu”.
În încheierea întâlnirii, Părintele Răzvan Ionescu a atins una dintre cele mai sensibile și umane teme – sentimentul de „outsideri” al unora dintre participanți față de ceea ce se petrece în cadrul proiectului Hristocentric. „Vă încurajez să simțiți că fiecare, în propria piele, trăiește o experiență autentică de împreună-lucrare. Suntem într-o zonă de interdisciplinaritate, venim din domenii diferite, dar tocmai aici este forța: în diversitate. Aici e și efervescența, pentru că exact de aceea o să iasă ceva spumos: suntem diferiți, dar putem să ne bucurăm sincer unii de ceilalți”.
Hristocentric nu este doar o rețea profesională, ci o comunitate în care complementaritatea devine lucrare reală. Un spațiu în care știința și duhovnicia nu se exclud, ci se caută și se însoțesc. Iar această aniversare a fost o sărbătoare a întâlnirii – între suflete, între viziuni, între perspective.
