O nouă sinaxă la Porto Lagos: recunoștința, ca început al vindecării
La o zi după prima întâlnire cu specialiștii români în sănătate mintală din cadrul Hristocentric, Părintele Efrem Vatopedinul a revenit în mijlocul lor, la metocul din Porto Lagos, pentru o nouă sinaxă. Dialogul s-a adâncit firesc în jurul temelor legate de lucrarea interioară, de recunoștință și de delicatețea sufletului omenesc. În centrul cuvântului său s-a aflat adevărul că vindecarea omului nu poate fi despărțită de Harul lui Dumnezeu.
Părintele Efrem Vatopedinul a povestit despre un medic din Cipru care lucrează în America și care i-a spus despre legătura cu pacienții săi: „Noi îi învățăm să fie tot timpul mulțumiți și recunoscători lui Dumnezeu. Și această dispoziție de mulțumire către Dumnezeu îi ajută lăuntric și îi umple de nădejde, depășind foarte multe dintre problemele pe care le au”. Prin urmare, e de spus neîncetat, precum Sfinții Părinți ne învață: Slavă Ție, Doamne, slavă Ție!
Părintele a vorbit despre consecințele izolării, despre tendința tot mai accentuată a oamenilor de a se închide în ei înșiși și de a se depărta de ceilalți: „Când oamenii au probleme și se izolează, în realitate problema lor crește. Nu tac pentru că au virtutea tăcerii. Sunt oameni care nu vorbesc și nu se deschid din cauza depresiei. Sunt situații bolnăvicioase”. De aceea, a subliniat că lucrarea psihologului trebuie să fie însoțită de integritate și dragoste: „E nevoie de multă răbdare și de multă dragoste în lucrarea cu oamenii. Situația omului de astăzi e grea, pentru că există mult egoism în lume”.
Părintele Efrem a vorbit și despre criza legăturilor de familie: „E o tendință ca tinerii să se îndepărteze de părinți, crezând că astfel trăiesc libertatea. Dar oamenii liberi nu sunt cei care fac ce vor, ci cei care sunt liberi de patimi. Hristos a spus: Cunoașteți adevărul și adevărul vă va elibera. Adevărul e o Persoană: Hristos”.
Referindu-se la psihologie și la științele medicale, Părintele a îndemnat la conlucrare cu Dumnezeu: „Rugăciunea este calea prin care putem face mai mult de limitele noastre profesionale. Pentru că și voi, doctorii, spuneți: am făcut ce am putut, acum așteptăm să vedem cum va reacționa organismul. Fiecare om e unic, și la fel și organismul său. De aceea, în Ortodoxie nu există «omorâtori de trupuri prin nevoință», dar suntem «omorâtori de patimi». Deci trebuie să avem grijă și de trupuri”.
Vorbind despre lucrarea terapeutică, Părintele Efrem a spus: „Un psiholog ideal trebuie să aibă darul înainte-vederii, să vadă în celălalt gândurile lui. Pentru că omul este ceea ce e înăuntru, nu ceea ce se vede. Comoara omului este inima lui – pe care cineva trebuie să o vadă”. În aceeași conferință, a pomenit pe Sfântul Efrem Katunachiotul, Sfântul Iacov Țalikis, Sfântul Gheorghie Karslidi și Sfântul Ioan de la Kronstadt, evocând darurile lor duhovnicești de a vedea starea sufletească a oamenilor și puterea rugăciunii lor.
În final, Părintele Efrem Vatopedinul a amintit de importanța duhovnicului și de puterea harică a spovedaniei. „Dacă vezi un psiholog care lucrează cu zeci de oameni pe zi, îți dai seama că deja se epuizează. Dar duhovnicul nu se epuizează, pentru că în spovedanie, asupra lui, greutatea celui care se spovedește o ia Hristos Însuși. Și încă ceva: când eu voi muri, dacă duhovnicul meu e în viață sau a adormit, el încă poate să mă scoată din situații mai dificile. Să ne preocupăm, așadar, de sufletele noastre, să ne pregătim pentru moarte, căci cel mai sigur eveniment din viața noastră este moartea. Dar omul care trăiește taina lui Hristos biruiește moartea.”
