„Vindecarea este triada trupului, minții și sufletului” – în dialog cu doctor psiholog Maria Dorina Pașca
În dialog cu doamna conf. univ. dr. psih. Maria Dorina Pașca, profesor universitar emerit, șef al disciplinei „Etică și Științe Socio-Umane” la Facultatea de Medicină din cadrul Universității de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie „George Emil Palade” din Târgu Mureș. Aceasta este Senator de onoare al Academiei Forțelor Terestre „Nicolae Bălcescu” din Sibiu și a fost decorată cu „Emblema de Onoare a Medicinii Militare” de către Ministerul Apărării Naționale.
– Sunteți conferențiar universitar doctor în Psihologie. Lucrați cu tinerii mediciniști și colaborați cu teologii, mai ales cu părintele Teofil Tia, în plan editorial. Împliniți, așadar, tocmai misiunea Hristocentric – de împreună-lucrare între psihologie și teologie, între sănătatea minții și a trupului, dar și a sufletului.
Cred că sunt abia la începutul unei misiuni Hristocentrice. Îmi doresc să fiu o misionară care pornește de la „Nihil sine Deo” și „Primum non nocere”, cu gândul de a aduce un plus de înțelegere și valoare. Plec de la „fișa postului” – psiholog, psihoterapeut, teolog, duhovnic – și cred în lucrarea împreună, știind că personalitatea fiecăruia este unică și irepetabilă. Nu e vorba de delimitare sau excludere, ci de regăsirea punctelor comune care pot duce la liniștirea sufletului – atât de încercat acum, când nici vremea și nici vremurile nu-și mai găsesc parcă rostul, ieșind uneori din matca lor.
– Alături de părintele Teofil Tia, sunteți coautor al mai multor cărți dintre care cel mai recent volum este „Ghid aplicativ-nutrițional religios. Triada postului din perspective psiho-nutrițional-pastorale”. Cum vă este această colaborare și cum a fost percepută de către publicul larg?
Într-un mod fericit și cu rostuire duhovnicească, colaborarea dintre un psiholog și valoarea incontestabilă a teologului Teofil Tia a făcut și face ca puterea și greutatea cuvântului rostit și scris să-și găsească împlinirea spirituală. În acest context, teme precum „vindecare”, „credință”, „psihologie pastorală”, „consiliere psiho-pastorală” și „comunicare pastorală” își croiesc drum spre publicul avizat și nu numai, regăsindu-se în paginile cărților publicate împreună.
– Cum se împletesc, în activitatea dumneavoastră de zi cu zi, formarea psihologică și dimensiunea spirituală?
Se înțeleg foarte bine, trăind într-o simbioză a bunului-simț, reușind ca activitatea mea zilnică să fie în permanență o lucrare cu binecuvântare și smerenie.
– Aveți, de 5 ani, un proiect online pentru tinerii mediciniști: „În cheia FA cu profa”. Mai are impact acest tip de educație cu sens”?
„În cheia Fa cu profa” a deschis și deschide, în continuare, multe „uși ale minții” celor care o urmăresc. Ce-ar fi dacă în comunitatea Hristocentric am crea o „soră mai mică” pe care am putea-o numi, de exemplu, „Cu sufletul în palmă”?
– Ar fi minunat! Vom ține cont de această propunere! Până atunci, vă rog să ne spuneți cum poate fi susținut un viitor medic – emoțional și duhovnicește – în procesul de formare?
Știind că biserica este „spitalul” durerilor și suferințelor noastre, iar doctorii fără arginți sunt Sfinții Cosma și Damian. Prin urmare, viitorul medic are legături trainice și de netăgăduit cu Ajutorul lui de nădejde, Bunul Dumnezeu.
– Cum putem convinge pe cineva că, pe lângă vindecarea medicală și vindecarea psihologică există și nevoia de vindecare duhovnicească?
Dacă există și nu contestă nimeni cafeaua la pliculeț – trei în unu –, așa e necesar să înțelegem că vindecarea este triada trupului, minții și sufletului. Se demonstrează, astfel, veridicitatea dictonului: „Mens sana in corpore sano”.
– Cât de importantă este această conștientizare și cum să colaboreze eficient specialiștii în sprijinul beneficiarilor – fie că sunt numiți pacienți, clienți sau fii duhovnicești?
E foarte importantă. Cum important e să nu ne erijăm noi, ca psihologi, în teologi sau duhovnici. Și să nu se procedeze nici viceversa. Să înțelegem, să acceptăm, să învățăm, să operăm, să realizăm, să elaborăm, să colaborăm și să conlucrăm pentru a rezolva situația, problema creată, axându-ne pe cel în cauză, respectându-ne munca și lucrarea fiecăruia în parte. Se dorește cu adevărat o colaborare? Dacă da, atunci să ne răspundem la întrebările „cine?”, „când?”, „unde?”, „cât?”, „cum?” și „de ce?”. Doar astfel vom reuși, găsind liantul, adică puterea și greutatea cuvântului în fapte, luând întotdeauna în considerare grupul țintă căruia ne adresăm, respectându-i identitatea și valoarea.
– În tot acest context discutat până acum, se pare că era nevoie de o comunitate precum Hristocentric. Ce pași considerați a fi necesari pentru ca proiectul să reziste în timp și să rămână relevant atât pentru specialiști, cât și pentru cei care beneficiază de sprijinul lor?
Este de preferat ca, pe lângă pregătirea teoretică a specialiștilor cuprinși în comunitatea Hristocentric, să existe și cea practică. O pregătire concepută sub forma unor ateliere de lucru, studii de caz, dezbateri psihologice și teologice, lecturi psiho-pedagogice, lecturi teologice, pastorale, pedagogice, întâlniri tematice. Enumerarea rămâne deschisă, astfel încât lucrarea cu omul să fie desăvârșită și binecuvântată din toate punctele de vedere.
– Dacă „În cheia FA cu profa” s-ar adresa colegilor din Hristocentric, ce ați dori să le transmiteți, ca la final de clip, acum, la final de interviu?
Ar fi un mare privilegiu să mă adresez colegilor în stilul caracteristic al proiectului „În cheia Fa cu profa”, însă, pentru această comunitate, aș alege să le vorbesc „Cu sufletul în palmă”, așa cum am propus să se numească „sora mai mică” din Hristocentric. La final de întâlnire, spun doar atât: sunteți pe calea cea bună – „per aspera ad astram”!
